Recenzie „Mistralul ucigaș” de Cay Rademacher

După o binemeritată vacanță, blog tour-urile dedicate literaturii crime revin în forță 😉 Începem cu un roman ce deschide o nouă serie polițistă, Mistralul ucigaș fiind primul volum cu căpitanul Roger Blanc. Scris de germanul Cay Rademacher, cartea ne duce direct în zona rurală din sudul Franței. Aspectele legate de peisaj și comunitate se îmbină armonios cu ancheta detectivă, ceea ce dă o savoare aparte întregului text.

Îl avem așadar în prim plan pe Roger Blanc, ce deși scoate la iveală un răsunător caz de corupție, este „răsplătit” cu o relocare tocmai în hătul de jos al Franței, în Provence, unde întâmplarea face ca acesta să dețină o casă părăsită, moștenită în urmă cu vreo zece ani de la unchiul său. Midi este o mică așezare rurală, unde toată lumea cam știe pe toată lumea, așa că schimbarea este una de la cer la pământ, mai ales că el lucra ca anchetator în unitatea de anticorupție a jandarmeriei pariziene, unde e ușor să te pierzi printre milioanele de locuitori și turiști.

Și dacă schimbarea jobului nu este de-ajuns, aflăm că nici căsnicia lui Roger nu stă pe roz, soția sa folosindu-se de această circumstanță nefericită pentru a-i spune că îl părăsește. Fără soție și fără apartamentul și slujba din Paris, căpitanul Blanc se mută singur în noua ca locuință dărăpănată. Dar, viața nu îi este atât de plictisitoare pe cât ar părea, încă din prima zi la noua secție de poliție locală fiindu-i repartizat un partener și un caz de rezolvat.

Un bărbat ce mereu crea probleme, ba chiar umblă vorba că ar fi scăpat nepedepsit după ce a-r fi omorât o femeie tregând-o legată de mașină, este găsit carbonizat la groapa de gunoi. Ba mai mult, câteva gloanțe i-au ciuruit trupul, ceea ce face ca acest caz să fie imediat clasat ca omucidere. Roger, alături de noul său partener, Tonon, vor încerca să afle cine a avut curajul să îl elimine pe certăreț.

„Nu te angaja niciodată prea devreme într-o anumită versiune a cursului evenimentelor, a motivului, a suspectului. Rămâi deschis. Să nu-ți închizi niciodată ochii și urechile înainte de vreme.„

În doar 320 de pagini, romanul deapănă o anchetă polițistă antrenantă, cu personaje bine creionate, un protagonist captivant și glumeț, replici istețe, ritm alert, o intrigă palpitantă și un deznodământ satisfăcător. Este un debut excelent pentru seria Roger Blanc, care ne aduce pe lângă cazuri de crimă palpitante și mici momente plăcute legate de viața din sudul Franței, cu locuitorii ei băgăcioși și problemele uzuale ce tot apar atunci când trăiești într-o comunitate restrânsă.

Pentru mine a fost o lectură rapidă, numai bună de reintrat în ritmul blog tour-urilor. Mă bucur că am schimbat și locația sumbră și rece din țările nordice și am venit în însoritul Provence, cu câmpii întinse și aer cald. Am pus pe listă seria și cu siguranță o să mă întorc la Roger Blanc atunci când se vor mai traduce și alte cărți. Oh, și cât de bine arată coperta, nu-i așa? Dacă citiți cartea o să vedeți că este exact așa cum ne putem imagina noua locuință a lui Blanc.

Mistralul ucigaș de Cay Rademacher a apărut în traducerea lui Ionuț Irimiea la Editura Lebăda Neagră și este disponibil aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititori înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și la ei pe site-uri pentru a putea citi și părerile lor cu privire la carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-AntologiiFalled și Citește-mi-l.


Un gând despre “Recenzie „Mistralul ucigaș” de Cay Rademacher

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s