Rasismul este, încă, o problemă actuală. De ce? Pentru că unii oameni nu se pot debarasa de bagajul de idei și crezuri despre cum ar trebui să arate lumea. Acestea sunt îngropate mult prea adânc în ADN-ul lor, astfel încât o simplă generație de mișcări activiste ale drepturilor omului nu o să le șteargă. În viziunea loc, omul (a se înțelege aici bărbatul) alb este mai presus de celelalte rase, astfel că și comportamentul lor îi înrobesc, verbal și emoțional, pe cei negri sau asiatici. Ce să mai vorbim de problema sexismului, că e veche de când lumea și pare, tot așa, fără scăpare.

Natasha Brown scrie o proză ce prezintă, atât de bine și de elocvent, problema rasială ce afectează atât de multe persoane de culoare. În cartea sa de debut – Adunare – o urmărim pe o femeie de culoare, fără nume, fără vârstă, ce este nevoită să se lupte cu prejudecățile legate de sex și rasă. Aceasta, aflată la peste treizeci de ani, cum ne dăm seama din stadiul profesional în care se află, este propusă pentru o promovare la lucru. Și dacă asta este ceea ce își dorește și pentru asta a muncit atâta amar de vreme, ei bine, decizia vine doar ca o măsură de protecție pe care compania vrea să o ia pentru a evita acuze de rasism. Pentru că dă bine că ai și o persoană, femeie dacă se poate, de culoare în funcții de conducere, nu-i așa?
Și dacă viața profesională ia o astfel de cotitură amară, nici pe plan personal lucrurile nu merg prea bine. Este diagnosticată cu o boală grea și în ciuda faptului că are suportul prietenului ei, tot nu se simte fericită alături de el. De ce oare? Pentru că el este alb și atunci când este invitată la aniversarea părinților la casa lor din Anglia rurală o lume de fals și aere de superioritate i se deschide, scenariu ce poate, dacă continuă relația, să i se deruleze pe restul vieții ei. Cât să mai lupte cu nedreptățile, atât cele venite direct, cât mai ales cele mascate? Aceasta este nevoită să ia o gură de aer și să se gândească bine la cum va arăta viitorul ei și cât multe este dispusă să accepte și să îndure.
„Fii cea mai bună. Muncește din greu, muncește inteligent. Depășește orice așteptare. De asemenea, fii invizibilă, imperceptibilă. Nu face pe nimeni să se simtă incomod. Nu deranja. Există prin absență, prin spațiul din jur. Nu te alătura poveștii mai mari. Treci neobservată. Fii ca aerul. Deschide ochii.„

În ciuda numărului restrâns de pagini, Adunare are o forță incredibilă. Natasha Brown ne demonstrează că nu ai nevoie de sute de pagini pentru a transmite emoții puternice și imagini vii. Aceasta dă glas unei generații ce deși este primită printre persoanele albe, acest lucru vine însoțit de atacuri ascunse și mârșăvii disimulate.
Pentru mine a fost o lectură puternică, de impact, ce mi-a dat o stare de neliniște și de amărăciune. Protagonista, deși un personaj puternic și inteligent, este pusă la încercare doar din cauza culorii pielii sale, aspect ce nu are cum să nu trezească o flacără de activism în cititorii ce sunt martorii unor nedreptăți inacceptabile.
„E incredibil, chiar
și în aparenta intimitate a gândurilor mele
mă simt
(încă)
forțată
să limitez ce vreau să spun.„
Adunare nu este o lectură plăcută, ba din contră, îți trezește fiecare celulă și te pune față-n față cu realitatea de azi, unde femeile nu sunt privite de pe aceeași treaptă cu bărbații, iar cei de culoare sunt mereu tratați de sus. O recomand pentru actualitatea ei puternică, pentru vocea răsunătoare a naratoarei și pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. E greu de scos sexiamul și rasismul din oameni, știu, dar o astfel de lectură este necesară pentru a aduna cât mai multe mărturii la imensul munte al inechităților și al nedreptăților. La un moment dat tot trebuie să se producă o schimbare majoră, nu? (eu așa sper)
Nu degeaba a fost finalistă la The Folio Prize 2022 și The Orwell Prize 2022, cartea reușind într-un mod subtil, dar intens, să vorbească despre colonialismul societății britanice și să ne pună în față o narațiune concisă și inteligentă cu și despre crunta și necruțătoarea realitate.
Adunare de Natasha Brown a apărut în traducerea Anei-Maria Scarlat la Curtea Veche Publishing și este disponibilă aici.
