Ah, cât de dor mi-a fost de Ariadne Oliver! Și de Hercule Poirot, biensur! Pentru #provocareaAgathaChristie de luna aceasta am ales un roman ce îi reunește pe cei doi, Vânătoarea de crime fiind o combinație captivantă de mister, suspans și un puzzle greu de descifrat chiar și pentru mintea ascuțită a lui Poirot.
„ – Ei bine, va trebui să v-o spun atunci. Numai că nu mă pricep foarte bine să povestesc. Vreau să spun, dacă scriu, lucrurile sunt perfect clare, dar, dacă vorbesc, întotdeauna par o zăpăcită înfiorătoare; și de asta nu discut niciodată subiectele mele cu nimeni. Am învățat să n-o fac, fiindcă altminteri oamenii mă privesc absenți și spun: „Hm, da, însă nu înțeleg despre ce e vorba – și cu siguranță n-are cum să fie o carte.” Atât de vag! Și nu e drept, pentru că, atunci când scriu, poate fi convingător!„
Pentru cei ce nu știu cine este Ariadne Oliver, aceasta este un fel de alter ego al Reginei Crime însăși. La fel ca scriitoarea britanică, și Ariadne scrie cărți polițiste, ce sunt tare îndrăgite de publicul larg și care îi aduc acesteia o faimă destul de mare printre iubitorii genului crime. Așa se face că este angajată să regizeze o vânătoare de crime, tocmai pentru a-și folosi cunoștințele din lumea crimelor ficționale direct la o petrecere de la un conac vestit din comitatul Devon. Însă, uite că și celulele sale cenușii lucrează de zor, pentru că scriitoarea presimte că ceva rău este pe cale să se întâmple. De aceea, îl cheamă de zor pe Hercule Poirot pentru a găsi misterioasa problemă.
Fără să vă țin în suspans, vă spun că victima jocului este găsită fără suflare în aceeași manieră în care trebuia să se prefacă pentru amuzamentul celor din jur. Imaginația devine realitate, iar joaca de-a crima se transformă într-o anchetă adevărată. Ba mai mult, tânăra soție a proprietarului casei dispare fără urmă, ceea ce îl bagă și mai tare în ceață pe Hercule Poirot.
„ – Sunt un bârfitor, spuse acesta. Îmi place să aflu totul despre oameni.„
O fi acesta cel mai dificil caz al belgianului? Nu prea cred, dar este unul cu adevărat dificil, solicitându-i celulele cenușii la maxim. Ancheta sa se desfășoară metodic, purtând discuții cu persoanele de interes, ceea ce duce la construcția armonioasă a unui nou roman bun de la Agatha Christie. Ariadne Oliver este absolut savuroasă, cu micile ei intervenții și comentarii, iar celelalte personaje sunt bine creionate, fiecare reprezentând, la un moment dat, un posibil suspect.
Toți trec pe rând în fruntea listei, dar adevăratul criminal este dezvăluit doar la sfărșit, datorită iscusinței lui Poirot, care iubește să șocheze și să impresioneze cititorii. Pentru mine a fost o lectură tare plăcută, cu mult mister, personaje interesante și intrigante, dialog simpatic foc între Ariadne Oliver și Hercule Poirot și o ambianță relaxantă, ce te transpune în intimitatea unei familii avute din Anglia anilor ’50. Atmosfera creată cu multă pricepere de Agatha Christie este punctul forte al fiecărei sale cărți, aceasta reușind de fiecare dată să țeasă o lectură captivantă, de care nu vrei să te desparți până nu aflii whodunnit.
Recomand cartea pentru toți iubitorii genului crime, pentru cei ce îndrăgesc opera Reginei, bineînțeles, dar și pentru cei ce sunt în căutarea unei lecturi antrenante, cu multe răsturnări de situație și personaje captivante.
Vânătoarea de crime de Agatha Christie a apărut în traducerea lui Pavel-Gabriel Honciuc la Editura Litera și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.
Ciobanul de azi 