Ciobanul de azi

Îmi plac cărțile ce pe lângă mesajul de bază au și un substrat delicat, menit să fie reperat doar de cititorii atenți. Un astfel de exemplu este Așteptarea, scris de Daniela Iride Murgia, un volum ce se focalizează pe dorința arzătoarea a unui băiețel de a avea un câine. Volumul, simplu în aparență, ascunde o emoționantă călătorie prin toate lunile anului, unde răbdarea unui băiețel este pusă la încercare.

„Era ianuarie.

Uneori mă simțeam singur.

Mi se înfiripase în suflet o dorință fierbinte, o speranță verde, verde precum iarba care crește cu încăpățânare și tăcută la marginea drumului.

Astfel că mi-am făcut curaj și i-am întrebat pe mama și pe tata pe un ton implorator:

– Aș putea primi un câine?

– Vedem…

Au mormăit în semn de răspuns.„

Simplu, dar atât de bogat, volumul fascinează cititorii mici și mari prin puterea ilustrațiilor și a textului. Deși cuvintele sunt dozate în număr restrâns, au puterea de a transmite un mesaj important. Lecția dată este cea a răbdării, pe care nu doar copiii trebuie să o învețe, dar și cei mari, care poate au uitat să practice contemplația așteptării.

Daniela Iride Murgia semnează atât textul lucrării, dar este și răspunzătoare de ilustrațiile acesteia. Ceea ce e foarte fain atunci când volumul aparține în totalitate unei singure persoane este omogenitatea întregii cărții, partea vizuală îmbinându-se armonios, fără fisuri, cu cea a literelor. Sigur, de cele mai multe ori cei ce ilustrează o carte reușesc să aducă la viață cuvintele autorului, dar atunci când naratorul și desenatorul sunt o singură persoană, cercul este închis, iar mesajele ascunse nu se pierd în interpretări terțe.

Daniela Iride Murgia realizează o lucrare de excepție, ce magnetizează vizual cititorii. Artista folosește imagini vii, futuriste chiar, pentru a reda frumoasa poveste a răbdării. Totul începe în ianuarie, când un băiețel își întreabă părinții dacă poate primi un câine. Aceștia nu îi spun nu, doar îi oferă un fir de speranță, de care băiatul se agață cu putere. Doleanța micuțului continuă lună de lună, fiind însă primită cu același vedem abstract. Câtă răbdare să aibă cel mic, și mai ales, de câtă speranță dispune până să se dea bătut? Asta veți afla dacă citiți cartea, bineînțeles.

La început vă vorbeam despre substratul pe care doar cititorii atenți îl observă, iar în cazul de față este vorba despre emoția cu care fiecare rugăminte de-a micuțului este învăluită. Pe cum trec lunile nu poți să nu speri, alături de băiat, că acesta va primi câinele mult visat. Scriitoarea țese o frumoasă metaforă ce însoțește fiecare pagină, în care speranța ia forma ierbii, ce la început este verde ca smaraldul, dar care cu timpul își mai pierde din intensitatea culorii. Acest detaliu m-a fermecat, fiind mereu atentă, atât la text, cât și la ilustrații, să observ cum se schimbă firul ierbii, cum se transformă, dar care nu se vestejește niciodată.

Pentru mine a fost o lectură tare frumoasă, am citit-o de nenumărate ori alături de bebelina mea. Eu am înțeles textul minunat, iar ea s-a bucurat de ilustrațiile dinamice. Cred că este o frumoasă poveste de citit alături de copii, fiind o lectură ce invită la dialog, din care se poate învăța despre răbdare și despre fructele se pot culege la sfârșitul așteptării.

Așteptarea de Daniela Iride Murgia a apărut în traducerea Dianei Calangea la Editura Signatura și este disponibilă aici.