„G.” de John Berger – lectura densă și agitată a unui Don Juan modern

John Berger ia Premiul Booker în 1972 cu romanul G., ce potrivit celor de la New York Times este „fascinant… un amestec extraordinar de detaliu istoric și reflecție erotică„. Cu o așa recomandare și cu un așa premiu important la purtător nu aveam cum să ratez acest roman despre un Don Juan modern, plasat în timpurile din pragul începerii Primului Război Mondial, unde politica joacă un rol esențial, iar dragostea de gigolo se măsoară în cât de repede se cucerește o femeie, indiferent de rang sau statul social.

Aveam așteptări mari de la această carte? Da și nu. Știam că trebuie să aibă ceva substanță, din moment ce fusese laureat cu unul dintre cele mai importante premii din literatură din lume, dar aveam în vedere că gusturile unor critici acreditați nu trebuie neapărat să se asemene cu gusturile mele în materie de lectură. Nu am citit descrierea cărții înainte să încep lectura, doar știam cele două mențiuni de mai sus. Am dat peste o scriitură densă, dar haotică, filosofică, dar și agitată.

Romanul ne spune povestea lui G., fiul nelegitim al unui negustor din Livorno, Italia, și al amantei sa americane. Femeia, deși a avut intenția de a se dedica trup și suflet copilului, nu a putut să se opună felului în care se creșteau copiii în acele vremuri și l-a trimis pe micuțul G. să locuiască la ferma din Anglia rurală a verilor Beatrice și Jocelyn. Aici, încă de la o vârstă extrem de fragedă își descoperă primele instincte sexuale și tot aici i se formează felul de a fi, de a gândi, de a simți. Ajunge să devină a love machine, aproape fiecare femeie pe care pune ochii fiind o posibilă țintă pentru el.

Evenimentele au loc înaintea Primului Război Mondial, contextul politic fiind un punct important pe lângă care naratorul își centrează povestea. Italia este țara predominantă a volumului, sângele pe jumătate latin al protagonistului mărindu-i acestuia doza de înflăcărare amoroasă. G. este conturat din acțiunile sale de Don Juan, personajele cu care interacționează fiind cele ce îi dau formă. Însă, ai mereu impresia că totul este pe fugă, că aventurile sale nu sunt terminate, ci mereu grăbite, cu multe momente sărite. Acest lucru poate deranja, dar cred că tocmai asta era și ideea, de a oglindii caracterul său de fustangiu în scriitura ce sare dintr-una în alta.

„Moralitatea nu are mistere. De asta nu există fapte morale, ci doar judecăți morale. Judecățile morale presupun continuitate și predictibilitate. Un fapt nou, profund surprinzător nu poate fi înglobat în moralitate. Poate fi ignorat sau înăbușit; însă, odată ce existența lui a fost recunoscută, faptul că este inexplicabil îl face impenetrabil pentru orice judecată morală imediată.„

Nu avem o continuitate a evenimentelor, se trece de la un an la altul, se merge în timp și se amestecă iubitele între ele. Așa trebuie să se simtă și viața unui Don Juan adevărat, ce zboară din floare în floare, cu inima în mai multe direcții. Din acest punct de vedere, G. este un roman excelent, ce transpune perfect atracțiile unui gigolo, dar trebuie să recunosc că este păcat de unele fire narative, de unele povești de dragoste, ce te prind bine în miezul lor, dar care imediat te lasă cu ochii-n soare și la care ori se revine fugar, ori nu se mai revine deloc.

Fiecare poveste de dragoste mai aparte din viața lui G. are un potențial uriaș de a fi o întreagă carte, dar naratorul decide să sustragă doar câteva secvențe de impact, lăsând cititorul oarecum frustrat (în concordanță cu sentimentelor femeilor cucerite, nu-i așa?). Dar acest sentiment de decepție trece repede pentru că se trece la o altă femeie și tot așa, până ajungi să intri în ritmul frenetic al protagonistului.

Pentru mine a fost cu siguranță o lectură interesantă, cum nu am mai citit până acum, o narațiune aparte, cu salturi între vocile narative și între evenimentele prezentate, ce te prinde foarte repede și ușor, dar care, dacă nu ești atent, te scapă printre picături. Cele 440 de pagini sunt dense, ascunzând pe lângă viața lui G. și pasaje de introspecție, de filosofie, de opinii, de artă a seducției. Erotismul, deși prezent, nu acaparează în nici un moment povestea, ba chiar este limitat, fiind păstrat pentru ocazii speciale, atunci când este pus în valoare cu mare măiestrie de narator.

„Lumea nu este așa cum ne-am îmblânzit noi în ea. Înăuntrul nostru există dorința, agerimea de a tăia adânc. În noi, dacă avem curajul să-l mânuim, este tăișul cu care putem spinteca lumea întreagă așa cum este ea, lumea care susține că face parte din noi, lumea de care, printr-o uzură de compromis și delăsare, ne-am obișnuit să spunem că aparținem.„

Cu siguranță că acest roman nu este pentru toată lumea, cred că dacă îi este dată o șansă își alege el singur cititorii ce sunt în căutarea unei lecturi altfel, cu nuanțe socio-politice, cu o aromă erotică fină și o desfășurare alertă și dinamică. Nu mai e nevoie să menționez că este destinat doar publicului matur, cu mintea deschisă pentru diferite idei și opinii cu privire la statutul femeii, la politică sau la viața de zi cu zi.

G. de John Berger a apărut în traducerea Ioanei Văcărescu la Editura Vellant și este disponibilă aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s