Căutam eu o carte de toamnă, cu o poveste numai bună de citit sub o păturică, cu un ceai alături, când am dat peste Coraline de Neil Gaiman. Auzisem de mulți ani de acest titlu, știu că este și un film destul de cunoscut făcut după carte, dar cumva nu am ajuns să-i descopăr povestea. Văzând că pe Cartepedia.ro este disponibilă varianta hardcover a acestui volum, cu ilustrații de Chris Riddell, am sărit pe ea, mai ceva ca pisica neagră de pe copertă.
Ei bine, deși mă așteptam la ceva cât de cât scary, nu m-am așteptat să îmi dea atâția fiori pe șira spinării. E drept că am citit-o târziu în noapte și că eu mă sperii foarte ușor, dar tot nu am crezut că o să fie inspirație pentru viitoare coșmaruri. Să detaliez ⬇
Cartea ne duce pe urmele lui Coraline, o tânără fată, ce iubește să exploreze. Așa că atunci când se mută într-o nouă casă alături de părinții ei super ocupați cu munca, toată ziua cutreieră locuința și împrejurimile ei. Găsește un puț și un teren de tenis abandonate, dar și o ușă ce, dacă o deschizi, dă într-un zid. Până aici, totul ok. Partea scary începe atunci când Coraline descuie ușa și reușește să treacă într-o lume paralelă, unde dă peste părinții ei. Dar stați, că asta nu e tot. Acești doi părinți doar seamănă cu cei din lumea reală, dar ochii ca de nasturi și ghearele pe post de degete îi deosebesc.
„Coraline trase adânc aer în piept și păși în întuneric, de unde se auzeau șoapte stranii și vânturi șuierând în depărtare. Acum era sigură că era ceva în întunericul din spatele ei: ceva foarte bătrân și fără viață. Inima îi bătea atât de repede și atât de tare, că-i era frică să nu-i sară din piept. Închise ochii ca să nu mai vadă întunericul.„
Nu vă spun ce urmează în continuare, dar vă promit că veți da peste o lectură palpitantă, unde o pisică neagră bântuie printre lumi, iar soarta fetei și a părinților ei stă într-un joc de explorare la limită.
Mi-a plăcut cartea, am citit-o dintr-o ședere, participând alături de Coraline într-o aventură fantastică ce se unduiește între două lumi paralele. Ilustrațiile lui Chris Riddell potențează vizualul și așa bine evidențiat de narațiunea antrenantă, iar împreună dau viață unei povești terifiante, numai bune pentru tinerii adolescenți. Unii spun că volumul este destinat chiar și cititorilor de 8-12 ani, dar eu nu m-aș grăbi prea mult cu lectura, cred că e puțin cam prea expresivă și prea evidentă cu anumite imagini și scene, ce, cum s-a întâmplat în cazul meu, pot aduce emoții negative.
Textul lui Neil Gaiman este simplu, dar care pune foarte bine în evidență aventura și fantezia, așa că lumea creată (sau mai bine zis, lumile) te răpește cu repeziciune în interiorul ei. Vrei mereu să aflii ce se întâmplă în continuare, fiind un suporter înfocat al lui Coraline, alături de care vrei să rezolvi misterul.
Acest volum nu este o noutate editorială, Neil Gaiman apucându-se să îl scrie în 1990 și ajungând să îl publice de-abia în 2002. O altă chestie interesantă este că numele protagonistei, Coraline, este o greșeală de scriere, Caroline fiind varianta normală și cel mai des întâlnită. Dar, această scăpare i-a dat prilejul naratorului de a include în text câteva replici ce au în prim plan chiar această confuzie.
Recomand cartea adolescenților, dar și publicului matur, este o carte plină de acțiune, ce se citește ușor, cu pasaje unde frica și groaza, în varianta de soft horror, sunt menite să ridice părul de pe brațe și să te capteze cu totul într-o lume fantastică și plină de peripeții. În plus, cred că este lectura perfectă de Halloween și de sezonul tomnatic, ploios și gloomy. Și dacă nu mă credeți pe mine, poate îi credeți pe cei aproape 600.000 de utilizatori Goodreads, ce i-au dat cărții un rating de 4,09 🤩
Coraline de Neil Gaiman a apărut în traducerea Florentinei Hojbotă la Editura Arthur și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.
Ciobanul de azi 