Pentru #provocareaAgathaChristie de luna aceasta am ales o nouă reeditare din colecția Agathei Christie de la Editura Litera – Doamna McGinty a murit. Cartea îl are în prim plan pe faimosul detectiv Hercule Poirot, având-o ca guest star pe Ariadne Oliver, un alt personaj carismatic din universul Christie.
Cartea ne duce pe urmele unei crime de la țară, unde o banală doamnă McGinty, femeie angajată cu ziua prin sat, este găsită ucisă, iar banii ascunși în dușumea furați. Singurul suspect este chiriașul ei, James Bentley, care nu are nici un fel de alibi și care nici nu se revoltă prea tare în ceea ce privește nevinovăția sa. După ce este găsit vinovat de către jurați, acesta își așteaptă ultima zi în tăcere. Însă, polițistul ce a adunat dovezile împotriva sa nu este convins că el este făptașul. Ceva nu îi sună lui bine, așa că îl roagă pe Hercule Poirot să investigheze.
Așa se face că elegantul și manieratul Poirot este nevoit să înceapă un sejur la țară, departe de restaurantele de top și de hotelurile bine întreținute. Ajuns în micuțul sat unde a avut loc crima, acesta începe să agite apele în jurul nefericitului eveniment ce a avut loc în urmă cu mai bine de cinci luni. Cei pe la care doamna McGinty a lucrat sunt primii pe la care detectivul trece, nelăsând nici o piatră neîntoarsă. Iar oamenii încep să vorbească, bârfele să circule și noile indicii să apară.
Față de alte romane ce îl au în prim plan pe Poirot, acest volum îl duce pe detectiv într-un mic sat, decor ce de obicei este păstrat pentru misterele cu Miss Marple. De aceea, cartea poartă denumirea de village mystery, fiind în totalmente o lectură polițistă ca la carte, cu interogatorii neoficiale sau bârfe la colț de stradă.
Poirot este mai prezent ca niciodată, el luând parte la toate discuțiile, anchetând de unul singur și chiar riscându-și propria viață în încercarea de a afla identitatea ucigașului. Prezența Ariadnei Oliver, un alter ego al scriitoarei Christie însăși, este una episodică, dar spumoasă, aceasta venind mereu cu replici savuroase.
„Primul meu prieten în această țară și cel mai drag dintre toți. E adevărat că mă enerva foarte des, dar îmi mai amintesc asta acum? Nu. Îmi amintesc doar felul lui de-a se mira, de a-mi aprecia cu gura căscată talentul și ușurința cu care îl păcăleam fără să spun un singur cuvânt neadevărat, îmi amintesc nedumeririle lui, uluirea din clipa în care în sfârșit întrezărea adevărul care mie îmi fusese clar încă de la început. Ce cher, cher ami! Slăbiciunea mea a fost de vină întotdeauna, slăbiciunea mea de a-mi da aere. Hastings nu a putut înțelege niciodată asta. Dar este cu adevărat necesar pentru un om cu calitățile mele să se admire, și pentru asta e nevoie de stimuli din afară. Nu pot să stau pur și simplu toată ziua într-un fotoliu și să reflectez la cât sunt de admirabil. Avem nevoie nevoie de-o atingere omenească. Avem nevoie de ceea ce se numește astăzi provocare.„
Mi-a plăcut cartea, are toate elementele unei lecturi polițiste ca la carte, cu mister, suspans și multe personaje atent creionate. Agatha pictează un tablou rural de excepție, unde fiecare este un posibil suspect. Puzzle-ul se formează într-un ritm antrenant, dar bine lucrat, Poirot punându-și serios la treabă celulele cenușii. Și să vă mai spun că aceasta a fost o recitire pentru mine, de data aceasta acordând o mare mare atenție felului impecabil în care Regina Crimei își construiește romanele.
Recomand cartea pentru toți iubitorii operei Agathei Christie, dar și pentru cei ce vor să evadeze din cotidianul anost și să se lase captivați de un roman polițist alert, cu multe ițe încâlcite în trecut și un detectiv extrem de isteț.
Doamna McGinty a murit de Agatha Christie a apărut în traducerea Ioanei Banu la Editura Litera și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 