„Cuvântul e crimă” de Anthony Horowitz – un mystery thriller genial

Move over Arthur Conan Doyle, there’s a new Sherlock Holmes in town! Nu chiar în totalitate, dar personajul creat de Anthony Horowitz în Cuvântul e crimă e varianta contemporană a celui mai faimos detectiv din lume. Și dacă vă gândiți că acest lucru denotă lipsa de imaginație sau inspirație a autorului, ei bine, aflați că Horowitz a fost autorizat de cei ce au moștenit drepturile lui Doyle pentru a scrie noi aventuri cu Holmes folosindu-se de câteva manuscrise neterminate de-ale sale. Așa că legătura între Horowitz și Doyle este mult mai strânsă decât o simplă relație distantă de idol-învățăcel. Cuvântul e crimă este un roman atipic, un mystery thriller genial, cum nu am mai citit până acum. Hai să vă spun de ce.

Să o luăm cu începutul. Intriga romanului este una clasică. Se anchetează moartea suspectă a unei doamne de șaizeci și ceva de ani ce a fost găsită strangulată cu șnurul de la perdea. Pista principală a polițiștilor este un hoț ce ar fi fost surprins în timpul jafului. Dar, bineînțeles că lucrurile nu stau atât de simplu. Ceea ce face ca această crimă să fie una interesantă este faptul că victima fusese la o firmă de pompe funebre chiar cu șase ore înainte pentru a-și aranja propria înmormântare. Acest lucru este tot mai des întâlnit în occident tocmai pentru a-i scuti pe urmași de multe bătăi de cap și pentru a te asigura că ai înmormântarea dorită (de parcă ai știi sau ai putea face ceva dacă nu ți se respectă dorințele).

Bun. Deci o intrigă solidă și captivantă avem. Și cum se întâmplă de obicei cu astfel de romane mystery, principalul detectiv ce anchetează este și protagonistul, cel pe care naratorul se axează cel mai mult din punct de vedere al dezvoltării sale. În cazul de față îl avem pe Daniel Hawthorne, un fost polițist ce a fost dat afară din Poliția Metropolitană londoneză, dar care încă lucrează pentru ei la cazurile mai speciale, având un fler și o intuiție de invidiat. Metodele sale sunt neconvenționale, iar atenția pentru detalii incredibilă, ceea ce îl apropie foarte mult de Sherlock Holmes. Nici lipsa lui de maniere sau considerație față de problemele altora nu îl deosebește de detectivul de pe Baker Street, Horowitz construind o replică contemporană a faimosului personaj din era victoriană.

Și dacă personajul lui Hawthorne ți se poate părea cam bădăran în anumite momente, tipar folosit de mulți scriitori crime, vin aici cu elementul ce face acest roman să fie atât de special. Cel cu care detectivul anchetează crima este un scriitor, pe care acesta îl roagă să scrie o carte despre caz, urmând ca toate beneficiile materiale să fie împărțite pe din două. Acesta ar urma să scrie o carte true crime, cu Hawthorne pe post de personaj principal. Dar, asta nu e tot, bineînțeles, faza e că acest scriitor este Anthony Horowitz însuși. Yup, scriitorul se introduce ca personaj în carte. Și nu mă refer la un alter ego al său, ci la tot ceea ce ține de cariera sa.

Pe tot parcursul cărții, Tony, cum îi zice numai Hawthorne, amintește de cărțile pe care le-a scris, chiar și de The House of Silk, noua carte cu Sherlock Holmes, de filmele la care a contribuit și de multe alte detalii de pe parcursul carierei sale. Și nu doar atât, dar cartea este narată de el, un fel de dublă narare dacă stai să mă întrebi pe mine, ce pe mine m-a vrăjit pe loc. Știu că personajul Tony nu e exact ca scriitorul Anthony, dar asemănarea este una savuroasă, ce pe mine m-a convins din prima clipă. Asta mă duce la citatul de mai jos, care rezumă atât de bine personajul și, poate, și scriitorul.

„Pentru un scriitor, cea mai mare plăcere de pe lume este să vorbească despre scris.„

Așa că uite cât de minunată și specială este cartea aceasta, și nici nu v-am vorbit prea mult de intrigă, tocmai pentru că merită să o descoperiți singuri. Cert e că povestea e alambicată, cu multe ițe încâlcite și multe momente cu suspans și mister. Cei doi protagoniști se completează reciproc, un cuplu Holmes-Watson modern și bine conturat, de la care vrei cât mai multe cazuri de crimă încurcate. Vestea bună e că Horowitz a publicat patru romane din seria Hawthorne și Horowitz, așa că dacă vă prinde această primă aventură, cum m-a prins pe mine, cu siguranță veți mai vrea mai multe.

Eu recomand Cuvântul e crimă pentru complexitatea construirii întregului tablou detectivist, pentru elementele de umor și schimbul de replici, pentru suspans, mister și răsturnări de situație, pentru fluiditatea narațiunii, pentru ritmul alert și pentru finalul suprinzător. Dar mai ales, pentru ingeniozitatea lui Horowitz de a-și împrumuta vocea personajului principal și de a ne duce puțin în mintea unui scriitor talentat.

Cuvântul e crimă de Anthony Horowitz a apărut în traducerea lui Liviu Szőke la Editura Paladin și este disponibil aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s