Recenzie „Mașina Ernetti” de Roland Portiche

O să încep cu descrierea făcută de Paris Match romanului Mașina Ernetti, care promite o lectură extrem de interesantă: „Între Codul lui Da Vinci și James Bond, Roland Portiche ne încântă cu un thriller înțesat de răpiri și spioni periculoși și pune cu îndrăzneală sub semnul întrebării originile creștinismului.„. Nu pot decât să fiu de acord cu părerea celebrei reviste franceze, volumul oferindu-mi o călătorie fascinantă în Arhivele Vaticanului.

Suntem în anul 1955, când părintele catolic Ernetti începe lucrul la o mașinărie ce ar putea vedea în timp. Această idee îi aparține de fapt fizicianului Ettore Majorana, care în 1938 își înscenează moartea știind ce impact ar avea o astfel de unealtă în lume. Dar însemnările sale rămân, și după moartea sa reală ajung în mâinile lui Papa Pius al XII-lea. Obiectivul Papei este de a călători cu două mii de ani în urmă, tocmai în vremurile lui Hristos, imaginile obținute putând fi folosite pentru a întări credința oamenilor de pretutindeni. Așa că se începe lucrul la un dispozitiv ce poate schimba totul.

Tare mult mi-a plăcut cartea, am citit-o repede și cu mare curiozitate. Capitolele sunt scurte, ritmul alert, iar personajele bine creionate. Ajungem în cotloanele ascunse ale Vaticanului și în camerele sale private, unde suntem martorii unor decizii tăinuite, de care știu doar o mână de oameni.

Dar cum în perioada aceea spionajul era la mare căutare, CIA, KGB și Mossad intră pe fir, iar o astfel de mașinărie ce surprinde imaginile din trecut poate fi o armă mortală în mâinile nepotrivite. Războiul Rece este în plină desfășurare, iar amenințarea cu o armă nucleară poate fi pusă deoparte la descoperirea unui asemenea dispozitiv plin de istorie și secrete.

Believe it or not, cartea este inspirată din fapte reale, un preot de la Roma chiar construind o mașinărie cu puteri impresionante în timpul de după cel de-al Doilea Război Mondial, care a funcționat pentru o scurtă perioadă de timp și care a fost repede dezmembrată și ascunsă în pivnițele Vaticanului, din ordinul papei. Acest amănunt schimbă cumva abordarea întregii acțiuni, dar scriitorul Roland Portiche doar pleacă de la adevăr și își țese propria versiune a acestui presupus dispozitiv. Nu știm ce făcea construcția reală, dar nu ar fi interesant dacă puterile date mașinăriei de imaginația cărții să fie adevărate? Cine nu ar vrea să vadă în trecut, să observe civilizațiile anterioare, să asiste la discursuri și momente celebre? Eu sigur da. Tocmai de aceea am fost captivată întru totul de scenariul lui Portiche, care se folosește de o curiozitate universală pentru a da viață unui univers transparent și volatil.

Citiți cartea dacă vreți o lectură amețitoare ce se joacă cu istoria și cu timpul, plasată în ascunzișurile Vaticanului, cu spioni internaționali și o mașinărie ce are puterea de a schimba o lume-ntreagă. Și cum ideea lui Portiche este atât de bună, acesta a scris și alte romane având în centru această Mașină Ernetti. Așa că dacă după lectură sunteți ca mine, fascinați, veți fi bucuroși să știți că puteți descoperi și alte aventuri ce sfidează timpul și istoria.

Mașina Ernetti de Roland Portiche a apărut în traducerea Otiliei-Maria Cojocaru la Editura Lebăda Neagră și este disponibilă aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititorii înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și la ei pe site-uri pentru a putea citi mai multe păreri despre carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-AntologiiFalled și Citește-mi-l.

Publicitate

Un gând despre “Recenzie „Mașina Ernetti” de Roland Portiche

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s