„În ziua în care a murit Vivek Oji, au dat foc pieței.„
Așa începe romanul Moartea lui Vivek Oji de Akwaeke Emezi, ce este iubit în întreaga lume pentru povestea sinceră și emoționantă despre identitate și acceptare. Cu toate că știm încă de la început că Vivek moare, asta nu reduce cu nimic din misterul cărții. Ba mai mult, îi dă o alură de narațiune noir, în care umbrele unei morți suspecte formează acțiunea tainică.
Vivek Oji este găsit pe treptele casei, mort și despuiat, de către mama sa. Devastată de durere, aceasta vrea să descopere cine l-ar fi putut ucide pe unicul ei copil și cine l-ar fi lăsat în așa hal în fața casei. De aici se țes mai multe fire ce alcătuiesc narațiunea complexă și pătrunzătoare.
Akwaeke Emezi nu folosește un timp liniar, ci face salturi între prezent și trecut, încercând să pună cap la cap piesele puzzle-ului dat de moartea lui Vivek. În timp ce aflăm povestea de viață a părinților și prietenilor lui Vivek descoperim noi detalii ce ne luminează scurta existență a tânărului. Caracterizarea sa se face, în mare parte indirect, prin intermediul mărturiilor celorlalte personaje.
Părinții îl iubeau nespus, și poate tocmai orbiți fiind de imaginea unui fiu normal, nu vor să observe schimbările prin care Vivek trece. Acesta își lasă părul să crească, pierde mult în greutate și nu se îndeletnicește cu activități specifice bărbaților. Însă cei din jur au o imagine de ansamblu mai aproape de realitate, așa se face că prietenii săi știu, cel puțin în mare, ce îl preocupă pe acesta.
În discrepanța dintre prieteni și părinți se regăsește adevărul cu privire la moartea lui Vivek, dar și miezul a cine a fost acesta cu adevărat. Romanul pune accentul pe problema identității și a felului în care cei din jur nu pot accepta ceva ce nu este tradițional. Astfel că volumul poartă amprenta unei emoționante povești queer, unde o societate cum e Nigeria nu vrea sau nu știe cum să accepte o persoană ce nu îndeplinește toate criteriile păstrate de secole.
Unele pasaje sunt cu adevărat sfâșietoare, altele greu de digerat, iar brutalitatea verbală sau fizică completează cercul dureros și nedrept pentru cei ce încearcă să își găsească propriul drum.
„Nu sunt nimic din ceea ce cred oamenii despre mine. N-am fost niciodată. N-am știut cum să spun în cuvinte, cum să explic ce nu este în regulă, cum să schimb lucrurile pe care simțeam că trebuie să le schimb. Și fiecare zi era un chin, să umblu printre oameni și să știu că ei mă văd într-un fel, să știu că se înșală, că habar n-au ce sunt în realitate, că eu, cel adevărat, sun invizibil în ochii lor. Pentru ei, nici măcar nu existam. Așadar, dacă nimeni nu te vede, exiști sau nu?„
Pe lângă problema identității, romanul are și alte raze ce îi dau viață, cum ar fi: dragostea de mamă, o anchetă detectivă, o dramă familială, dar și multă iubire și mici momente de tandrețe. Este o lectură intimă, ce te duce în cotloanele ascunse ale sinelui, ce așterne o poveste din care învățăm să îi acceptăm pe cei din jur fără a-i judeca și să îi iubim necondiționat.
„Unii oameni nu sunt capabili să vadă fragilitatea fără să încerce s-o distrugă.„
Pentru mine a fost o lectură cu greutate, cu multe detalii interesante din cultura nigeriană tradițională, cu personaje bine creionate, cu o acțiune antrenantă, mister și suspans, ce arată ambele fețe ale omului – cruzimea și afecțiunea. În ciuda subiectului tragic, am găsit și multă speranță printre paginile cărții, dată de iubirea de sine și a celor din jur.
Astfel de cărți sunt cu adevărat necesare în literatură, dând glas frământărilor și problemelor cu care societatea se confruntă. Așa că dacă vreți să înțelegeți mai bine fluiditatea genurilor sau poate căutați alinare și înțelegere în propriul destin, acest roman captivant este alegerea ideală. Are o scriitură închegată, viscerală și profundă ce pictează tabloul complex al identității.
Moartea lui Vivek Oji de Akwaeke Emezi a apărut în traducerea Alinei-Grabriela Rudeanu la Curtea Veche Publishing și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 