Trăim într-o societate unde lumea încă își bagă nasul în treburile tale personale, unde nu ți se permite să fii cine ești cu adevărat fără să îți arunce priviri tăioase și injurii pline de ură. E drept că nu e chiar așa rău ca în trecut, dar încă nu se exercită libertatea absolută. Poate că niciodată nu o vom avea, dar trebuie să luptăm cât putem pentru ea. Homosexualitatea nu trebuie să fie un subiect tabu, nu trebuie să fie un subiect, punct. Este doar o ramură a omului, în care bărbații sunt atrași de bărbați, însă este ceva ce a dus la multă suferință de-a lungul secolelor.
Andreea Corneanu scrie o proză pe acest subiect, publicând-o într-o țară unde căsătoria oamenilor de același sex este încă interzisă. Tot ce rămâne din nimic este cartea cu care debutează scriitoarea, având un subiect curajos și emoționant.

Povestea este plasată în 1958, pe străzile din Birmingham, UK, atunci când homosexualitatea era ilegală și aspru pedepsită. Aici facem cunoștință cu Austin, profesor de engleză, ce într-o zi ploioasă dă peste Oliver. Privirile li se întâlnesc într-o librărie, iar atunci când degetele li se ating, ies scântei. Nu le ia mult să își dea frâu liber dorințelor, urmând ca iubirea să se înfiripe cu repeziciune și cu intensitate.
„ – Ce nu înțelegi tu este că e normal să îl iubesc pe Ollie. Nu trebuie să mă vindec de nimic, nu e o boală, e pur și simplu iubire.„
Își trăiesc povestea pe ascuns, între pereții micuțului apartament al lui Austin, scoțându-și iubirea la suprafață doar în cluburi underground de gay, mereu cu frică ca nu cumva cineva să vadă ceva. Cu amenințarea poliției mereu în ceafă, iubirea dintre cei doi crește temător, dar puternic. Tabloul este completat de o carte la care scrie Austin despre relația lor, carte ce însă poate însemna sfârșitul pentru amândoi.

Dacă ar fi să rezum cartea într-un cuvânt aș spune că este dureroasă. Nedreptățile prin care au trecut atâția oameni de secole întregi, și prin care încă trec în multe țări, e greu de digerat. Lectura reușește să trezească spiritul uman și parcă te îndeamnă să iei atitudine și să încerci să schimbi ceva. Pe tot parcursul volumului avem presărate momente și scene de o brutalitate cruntă, însă acestea, din păcate, reflectă realitatea, ceea ce întărește caracterul trist al lecturii.
Cartea este și o poveste emoționantă de dragoste, unde acest sentiment intens este miezul, iar frica catalizatorul ce pune în funcțiune întreaga acțiune. Romanul nu este o lectură perfectă, dar în asta stă frumusețea sa, oglindind imperfecțiunile unor relații cu suișuri și coborâșuri. Partea de iubire înflăcărată se împletește armonios cu cariera de scriitor a protagonistului, aceste două lumi creând chiar un punct culminant al narațiunii, când una ar putea să o distrugă pe cealaltă. Mi-ar fi plăcut ca romanul să aibă o acțiune mai dezvoltată, totul concentrându-se pe partea interioară, pe trăiri și gânduri. Aș fi vrut să avem un echilibru între acțiune și emoții, cumva lucrurile evoluând fugitiv.
Pentru mine a fost o lectură rapidă, cele două sute de pagini curgând lin și cu ușurință. Ceea ce mi se pare foarte interesant este faptul că o femeie a scris despre iubirea dintre doi bărbați. Și a făcut-o într-un mod convingător. Cred că asta denotă curaj și mult talent din partea scriitoarei, romanul fiind dovada vie că inspirația și imaginația nu sunt îngrădite de gen sau orientare sexuală. O felicit pe Andreea Corneanu pentru că a ales un subiect sensibil pe care l-a prezentat cu delicatețe și pricepere. Este nevoie de curaj să nu cazi în groapa imensă cu povești heterosexuale și să mergi pe un drum diferit, mai ales dacă publici la noi, unde încă se fac proteste împotriva comunității LGBT. Cred că este nevoie de mai multe proiecte de acest gen, literatura românească trebuie îmbogățită în această arie pentru că astfel de povești trebuie auzite și astfel de comportamente schimbate.
Tot ce rămâne din nimic de Andreea Corneanu a apărut la Editura Neverland și este disponibilă aici.
