Recenzie „Memoriile unei reptile” de Silje O. Ulstein

Nu îmi plac șerpii. Deloc. Dar am citit o carte în care un piton este personajul central. De ce? Am luat-o ca pe o provocare personală, poate-poate această lectură mă va face mai puțin reticentă când vine vorba de astfel de creaturi. Memoriile unei reptile de Silje O. Ulstein este un thriller terifiant, pe care l-am putut citi doar în timpul zilei.

Romanul alternează prezentul cu trecutul, focusându-se pe anii 2004 și 2017. Ca personaj principal o avem pe Liv, ce dezvoltă o obsesie intensă pentru șerpi. Așa că îl adoptă pe Nero, un pui de piton, ce repede ajunge să îi acapareze gândurile. Relația celor doi este un punct important al cărții, pe care o explorăm din ambele sensuri. Nu intrăm numai în mintea lui Liv, ci și în cea a lui Nero. Capitolele pitonului sunt cu adevărat înspăimântătoare, trezind pe alocuri și multă milă din cauza captivității sale.

Dăm timpul înainte vreo 13 ani și o întâlnim pe Mariam, care se ceartă de mama focului cu fiica ei de 11 ani la mall. Fata pleacă val-vârtej din magazin, însă Mariam nu merge după ea. Aceasta petrece câteva ore conducând fără sens, gândindu-se dacă să își părăsească sau nu familia. Când ajunge înapoi acasă, noaptea târziu, descoperă că fata ei nu este acolo. Dispariția fetei este raportată la poliție, cazul ajungând la Roe Olsvik, acesta făcând anumite legături între Mariam și o tragedie ce i s-a întâmplat în trecut familiei sale.

Cartea se citește repede, dar nu o recomand pentru cei ce au fobia șerpilor. Este greu de digerat, în special reflecțiile lui Nero, care are momente de ticluire de planuri ucigașe ce ar băga pe oricine în sperieți. Este un thriller psihologic alunecos, unde partea de anchetă detectivistică este mai puțin dezvoltată, lectura concentrându-se pe gândurile personajelor și ce se ascunde în spatele anumitor decizii.

Romanul vine cu întrebarea îți poți lepăda vreodată pielea? ce nu referă la pitonul captiv, ci la cruzimea și acțiunile oamenilor. În ciuda personajului cheie sinuos, mi-am dat seama însă o dată de obiceiul ticălos de a lua animalele din habitatul lor natural și de a le ține prizonieri în cuști, vrând să le schimbi modul de gândire și de a le înăbuși spiritul de vânător. Este un lucru foarte trist, iar capitolele pitionului explorează foarte bine acest aspect.

Memoriile unei reptile de Silje O. Ulstein a apărut în traducerea Mădălinei Udrescu la Crime Scene Press și este disponibilă aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititorii înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și la ei pe site-uri pentru a putea citi mai multe păreri despre carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-AntologiiFalled și Citește-mi-l.


Un gând despre “Recenzie „Memoriile unei reptile” de Silje O. Ulstein

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s