Stephen King este un maestru al narațiunii, reușind să captiveze cititorii cu orice elemente, fie ele banale, de zi cu zi, sau supranaturale. Cujo este unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, publicat pentru prima dată în 1981, anul acesta fiind tradus în premieră în limba română, de Ruxandra Toma, la Editura Nemira.
Trebuie să recunosc că nu sunt fană genului horror, thriller pot duce oricând, dar când vine vorba de scene menite să te bage în sperieți, de cele mai multe ori zic pas. Însă, fiind vorba de Stephen King, am zis să încerc, având deplină încredere în poveștile sale. În plus, personajul principal este un câine, deci, cât de înfricoșător poate fi. Hihi, destul, pentru că scriitorul din Maine țese un horror psihologic intens și bine construit.
Suntem în orășelul Castle Rock din Maine, unde urmărim îndeaproape două familii. Pe de-o parte avem familia Trenton, cu Vic, Donna și băiatul lor în vârstă de 4 ani, Tad. Pe de altă parte îi avem pe Joe și Charity Camber, alături de fiul lor de 10 ani, Brett. Cujo este legătura dintre cele două familii și epicentrul întregii acțiuni, în ciuda faptului că nu este prezent în toate scenele.
Cujo este câinele de nouăzeci de kilograme al familiei Camber, un Saint Bernard blând și prietenos. Acesta îi întâmpină pe toți clienții atelierului de reparații auto al stăpânului său cu multă energie și chef de joacă. Însă atunci când Cujo este mușcat de un liliac sălbatic, rabia i se încolțește încet-încet în corp, schimbându-i întreaga personalitate. Câinele turbat începe să aibă gânduri criminale, însă mutația sa interioară s-ar putea să nu fie observată la timp de cei din jurul său. Și ce te faci cu un ditamai bestia a cărui falcă poate cuprinde dintr-o mușcătură un om matur, mai ales când nu ai cum să alergi mai repede decât el?
Pentru mine a fost o lectură extrem de captivantă, pe care am devorat-o în câteva șederi, dar pe care m-am asigurat că o parcurg în timpul zilei. Anumite scene mi-au înghețat sângele în vene, implicându-mă emoțional în soarta personajelor, pentru care făceam galerie ca spectator înfocat. Talentul incontestabil al lui King își arată splendoarea în felul în care reușește să descrie scene obișnuite într-o manieră atrăgătoare, de ai citi pagini întregi doar cu detaliile unei case sau mașini.
Anumite pasaje din Cujo mi-au amintit de Cimitirul animalelor, un alt roman extrem de bun de la King, unde doza de groază e asigurată de regnul animal. Și faptul că unul dintre personajele cheie este un copil este o altă trăsătură specifică lui King, care apelează la latura emotivă a cititorilor pentru un impact și mai mare.
Elementele horror se completează armonios cu motivele psihologice, latura umană și defectele sale fiind principalul punct de interes al naratorului. Dezvoltarea personajelor este naturală, fără forțări inutile, totul curgând într-un ritm alert și fluid. De final nu vă zic numai că este spectaculos și de o intensitate cum rar am întâlnit. Nu degeaba romanul este numit de Atlanta Journal ca fiind „O capodoperă a literaturii horror!“.
Cujo este un roman tulburător, de o frumusețe narativă sfâșietoare, un thriller plin de suspans și un horror mișcător, cu o intensitate aproape palpabilă. Volumul nu se adresează celor slabi de înger, mai ales că în anumite pasaje ferocitatea este expusă cu o explicitate sângeroasă. Este lectura ce nu trebuie ratată dacă ești fan King sau dacă vrei să te delectezi cu o poveste electrizantă, unde viața de zi cu zi este perturbată de un element monstruos, ce dă startul unui lanț de evenimente vibrante și mortale.
Cujo de Stephen King a apărut în traducerea Ruxandrei Toma la Editura Nemira și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 