Ciobanul de azi

Cât de dor mi-a fost de universul creat în jurul tetralogiei Cimitirul Cărților Uitate! Și asta deși am citit cartea a doua – Jocul îngerului – cu mai puțin de o lună în urmă. Carlos Ruiz Zafon reușește să te vrăjească încă de la primele pagini, ademenindu-te într-un univers magic și fantastic, al unei Barcelone pline de secrete.

Aventura mea cu cărțile lui Zafon a început în vară, când am citit primul volum al seriei – Umbra vîntului – ce m-a fermecat pe loc. Am știut imediat că această tetralogie va rămâne în inima mea de cititor pentru totdeauna, căci odată ce ai gustat din universul lui Zafon nu ai cum să nu vrei să revii mereu, tânjind după magia cuvintelor scriitorului spaniol.

Prizonierul cerului este o altă lectură fascinantă de pe străzile Barcelonei secolului trecut, unde acțiunea ce începe în decembrie 1957 ne duce în cotloanele întunecate ale unei închisori sângeroase. Romanul ne spune povestea lui Fermin Romero de Torres, bunul prieten al lui Daniel Sempere. Trecutul acestuia este plin de secrete ce îl vizează în special pe Daniel.

„La urma urmelor, doar asta contează, să fie bun și sincer. Să te poți sprijini de el într-o noapte de iarnă și să poată goni tot frigul din tine.„

Fermin și-a găsit perechea și acum se pregătește de însurătoare. Însă, ceva îl oprește din a depune actele. Daniel află că Fermin nu are acte și că, de fapt, acesta este oficial mort în registrele naționale. Așa începe istorisirea acestuia, ce își are miezul într-o celule rece și murdară, unde erau aruncați toți cei ce îndrăzneau să contrazică autoritatea regimului fascist.

Povestea de viață a lui Fermin este presărată cu detalii emoționante, de o cruzime greu de digerat, unde umanitatea este ascunsă printre crăpături de către prizonieri. Aici, simpaticul Fermin îl întâlnește pe David Martin, eroul volumului Jocul îngerului. Contactul dintre cei doi dă naștere unei legături strânse, ce mai târziu îi va lega pe Fermin și Daniel.

„Sunt vremuri și locuri în care sa fii nimeni e mai onorabil decât sa fii cineva.„

Tare mult mi-a plăcut și acest roman, ce se bucură de un fir narativ misterios și antrenant. Acțiunea este cea ce domină întreaga narațiune, pe parcursul celor 250 de pagini cititorii fiind purtați într-o aventură continuă, îmbibată în suspans și secrete. Caracterizarea personajelor este la mare înălțime, ca de obicei, Zafon mântuind arta poveștilor captivante ca nimeni altul.

„Uneori te saturi să tot fugi. Lumea e foarte mică atunci când n-ai unde să te duci.„

Este greu să menții curiozitatea cititorilor cu aceeași poveste pentru mai multe romane, dar Carlos Ruiz Zafon nu are probleme în a da naștere unui univers captivant și electrizant. De-abia aștept să citesc și ultima carte a tetralogiei – Labirintul spiritelor -, ce promite să înnoade toate firele narațiunii și să închidă această minunată și stranie serie.

Ca mențiune, aș adăuga faptul că eu recomand ca volumele să fie citite în ordine, pentru a te bucura din plin de labirintul misterios creat de Zafon. Romanele sunt adevărate bijuterii de sine stătătoare, dar strălucesc cel mai puternic ca un întreg. Și credeți-mă pe cuvânt, merită fiecare pagină.

Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon a apărut în traducerea Ileanei Scipione la Editura Polirom și este disponibil pe site-ul Cartepedia aici.

P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.