Recenzie „Piatră, hârtie, foarfecă” de Alice Feeney (CRIME CLUB)

Începem un nou an de blog tour-uri crime cu o lectură extrem de palpitantă, un thriller domestic intens, cu multe secrete și răsturnări de situație. Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney este romanul cu care Storia Books deschide colecția de cărți thriller, o alegere cum nu se poate mai reușită, având în vedere popularitatea volumului.

Nu știu cum se face, dar aceasta este prima mea întâlnire cu stilul britanicei Alice Feeney, care se poate mândri cu o sumedenie de cărți iubite de milioane de cititori din întreaga lume. Cert este că, după lectura romanului Piatră, hârtie, foarfecă, am devenit fan absolut al scrierilor sale, așa că traducerea volumului Daisy Darker de la Storia Books va veni la țanc pentru a-mi da șansa să revin în lumea plot twist-urilor și al misterelor bine scrise.

„Dacă la mijlocul unui roman constați că nu-ți mai place, te poți opri și găsi altceva de citit. La fel și în cazul filmelor sau serialelor de televiziune. Nu implică judecată, vinovăție, nu trebuie să știe nimeni asta dacă nu alegi tu să le spui. Dar în cazul oamenilor ai tendința să reziști până la final și, din păcate, nimeni nu trăiește fericit până la adânci bătrâneți.„

Cu toții am auzit de jocul piatră, hârtie, foarfecă, nu cred că sunt mulți care să nu îl fi jucat la școală sau între prieteni. Scriitoarea britanică ia acest joc, aparent inocent, și îl pune în mijlocul unei căsnicii șubrede. Piatră, hârtie, foarfecă este soluția la care apelează soții Wright atunci când trebuie să facă o alegere, chiar și cea mai importantă dintre ele, adică dacă să rămână împreună sau nu. Mica obsesie a familiei pentru acest joc vine și din manuscrisul original al lui Adam Wright, proiect ce îl împlinește și bântuie în același timp, fiind respins de toate studiourile de producție.

Dar asta nu înseamnă că Adam este doar un scenarist falit, ci că este nevoit să adapteze cărțile altora pentru a scrie filme de succes. Pe moment este mulțumit, dar creația sa proprie îl urmărește peste tot.

De cealaltă parte a verighetei o găsim pe Amelia, ce a ales o profesie ce o face fericită, chiar dacă nu va promova niciodată pe scara socială. Lucrează cu câinii, iar dragostea pentru animale o face să uite că nu are prea mulți prieteni sau vreun hobby special.

Cei doi sunt căsătoriți de 10 ani, dar excursia câștigată de Amelia pare să fie ultima resursă în încercarea de a a-și salva căsnicia. Sejurul de 3 zile îi duce pe soții Wright în Scoția, unde zăpada cade în calupuri mari, iar frigul poate veni chiar din sânul familiei.

Se cazează la o fostă capelă, unde mirosul de lumânări și slujbe este încă îmbibat în pereții groși. Aici, cei doi sunt puși față-n față cu celălalt, dar și cu ei înșiși, secretele având două tăișuri.

„Motivul pentru care o persoană minte este întotdeauna mai interesant decât minciuna în sine.„

Tare mult mi-a plăcut cartea, am citit-o extrem de rapid, având capitole scurte și mult suspans. Perspectiva narativă alternează, așa că oscilăm în cine putem avea încredere în funcție de informațiile primite. Alice Feeney se folosește de o armă ingenioasă când vine vorba de construcția unui thriller misterios, dându-i lui Adam o caracteristică neobișnuită: acesta nu poate să distingă fețele celor din jur, inclusiv a sa. Ei, cu un astfel de atuu nu ai cum să nu asiguri multe momente tensionate. 

Așa cum îi stă bine unui thriller captivant, și acesta se bucură de multe răsturnări de situație, care cu siguranță vor surprinde mulți cititori înfocați. Pe unele le-am prevăzut, dar altele m-au luat prin surprindere complet, ceea ce mi-a oferit o lectură extrem de plăcută, pe care cu greu am putut să o las din mâini.

Personajele sunt construite cu atenție și inventivitate, atmosfera este întunecată, rece și apăsătoare, la fel ca secretele ce erodează dragostea dintre cei doi, adevărul încearcă să își facă loc printre munții de zăpadă, iar finalul este exploziv. În 314 de pagini nu te plictisești nici măcar o secundă, fiind captat în totalitate în căsnicia problematică a soților Wright. În plus, cui nu-i plac poveștile în care scrisul este o componentă importantă a lecturii? 😉

„Cărțile pot fi oglinzi pentru cei care le țin în mâini și oamenilor nu le place întotdeauna ceea ce văd.„

Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney a apărut în traducerea Roxanei Brînceanu la Storia Books și este disponibil aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititorii înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și la ei pe site-uri pentru a putea citi mai multe păreri despre carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-AntologiiFalledCitește-mi-l și Pălărisme.

Publicitate

Un gând despre “Recenzie „Piatră, hârtie, foarfecă” de Alice Feeney (CRIME CLUB)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s