Îmi place să descopăr autori români contemporani, să citesc despre cum văd ei lumea literară de azi. Așa că am zis da provocării de a citi debutul Muzei, aka Sorina Alexandra Istode. Nevroze Poematice este un volum de poezii apăsător, unde dragostea nu poartă doar hramul fericirii, ci mai mult al dramei, al dezacordului și al suferinței.
„CEL MAI FRUMOS ȚINUT,
este chiar
ȚINUTUL DE MÂNĂ.„
Publicat la Editura Universitatea Danubius unde a și învățat poeta, volumul invită cititorii să privească în miezul unei inimi frânte, dar care nu a cedat. Eul liric își deschide sufletul mai mult pentru a se elibera, poeziile având și un rol de defulare a negativității și a particulelor nesănătoase ce încă uzează după sfârșirea unei relații.
Avem de-a face cu o iubire explozivă, tinerească, când zbuciumul interior nu poate fi constrâns de jugul unei relații normale, ci se manifestă atât prin declarații în gura mare, cât și prin râuri de lacrimi și regrete. Finalul unei relații lasă urme adânci, îi formează pe cei doi parteneri, într-o mai mare sau mai mică măsură. Dar le și deschide ochii la ceea ce au în față, la importanța sinelui.
„Am atâtea iubiri cuibărite-n mine,
încât,
nu e loc să te-ndrăgostești,
Beibi.
Sunt dată toată.
M-am oferit fără pretenții mării,
cafelei cu sau fără lapte,
poeziilor bacoviene,
vinului roșu și romanelor lui S.King.
Aparțin lunii mai,
cinematografiei,
muzicii,
macilor,
ploii,
iar în serile de vară,
devin una cu stelele.
Deseori,
norii sunt cei ce-mi țin de cald,
iar din frunzele toamnei,
îmi croiesc veșminte unicat.
Nu mă iubi!
Căci de vei săvârși acest păcat,
vei cunoaște cu-adevărat,
suferința,
durerea și haosul.„
De multe ori o despărțire este un lucru bun pentru partenerul decepționat pentru că îl face să realizeze că merită mai mult și mai bine și că durerea simțită pe moment pălește în favoarea unei iubiri de sine mai profunde. Dar, the heart wants what it wants, așa că eul liric se trezește de multe ori că tânjește după îmbrățișarea și buzele celuilalt. Fericirea și pasiunea arzătoare nu lipsesc, așa că volumul transmite și multe raze de căldură și euforie răscolitoare.
Se simte mult adevăr și sinceritate printre rândurile poeziilor, poeta folosindu-se de propriile trăiri și experiențe pentru a da glas unor sentimente intime, dar totuși generale când vine vorba de iubire. Nu pot să zic că am rezonat cu toate poemelor, dar nici nu este nevoie, dragostea, cu toate că are anumite caracteristici universal valabile, este cea mai personală emoție, pe care fiecare o simte diferit.
„De fiecare dată când vreau să scriu
și n-am răbdare să caut prin valizele pline ochi cu
lucruri ce pentru alții ar putea fi inutile,
apelez la gâtul tău.
Am mai făcut-o-n trecut.
E o soluție mai mult decât rezonabilă.
Pe gâtul tău,
au prins glas
poeme mii.
Pe gâtul tău,
le-am permis literelor,
să venereze cum știu mai bine,
iubirea ce ți-o port.„
Și apropo de pseudonimul ales de poetă, izvorât din pasiunea acesteia pentru arte, Sorina scrie câteva versuri ce dau un imbold spre iubirea și stima de sine, necesar de atâtea ori când vine vorba de infinitele căi ale amorului.
„Nu, nu voi fi niciodată o păpușă!
Voi fi muză, cu existența aflată la granița dintre bine și rău.
Voi fi muza iubitoare de cafea și vin roșu, care,
atunci când așteaptă culoarea verde a
semaforului,
citește cărți dramatice.„
Amarul nu este singurul gust al volumului, mici fărâme de nostalgie și dor sunt presărate câte puțin pe ici pe colo. Se simte și iubirea pentru cărți și cuvinte, de aici venind poate și nevoie de a se vindeca și exprima sub formă lirică.
„Sărbătorile-s aproape pe ducă.
Mi-era un dor de scris, aproape sinonim cu dorul
de mare.
Sufletul oamenilor se scaldă în melancolii și
amintiri din vremurile trecute,
în timp ce inimile
bat mult prea rapid, prevestind îndrăgosteli
presărate cu incertitudini.
Pe cerul îmbrăcat în gri, norii joacă șah,
iar în cârciumi, alcoolul pare să devină singurul
declanșator al fericirii.
Haosul lumesc se va interna în curând la
psihiatrie…„
Cred că acest volum se pliază perfect pentru tinerii (și nu numai) care trec prin frământările învolburate ale iubirii, care se confruntă cu suferința despărțirii și care vor înțelegere, refugiu și speranță. Se citește ușor și repede, asta dacă nu cumva ruptura emoțională este încă proaspătă, ceea ce duce la lente cugetări și recitiri.
Nevroze Poematice de Sorina Alexandra Istode (Muza) a apărut la Editura Universitatea Danubius și este disponibil atât pe site-ul editurii, cât și direct de la scriitoare, aici.
Ciobanul de azi 