Eric-Emmanuel Schmitt scrie nuvele și romane cu o narațiune blândă și caldă, cu personaje inspirate din viața reală, ce sunt mânuite în așa fel încât, la finalul lecturii să îți trezească anumite emoții, impresii și idei. După acest tipar Schmitt își construiește și cărțile pentru copii, tinerii cititori având nevoie de cât mai multe exemple ca să îi ajute să se dezvolte armonios, atât la exterior, cât mai ales la interior.
Poveștile bufniței este o serie ce m-a cucerit cu primul volum – Pisoiul care se temea de orice fiind o încântătoare poveste despre curaj. Al doilea volum – Insula Libertății – așa cum ne putem da seama și din titlu, își călăuzește cititorii pe calea libertății, ceea ce nu înseamnă neapărat că putem face tot ce vrem, când vrem și cum vrem.
Îi urmăm îndeaproape pe iepurașii Danilo și surioara sa, Lily, ce trăiesc în Pădurea Albastră, într-o vizuină alături de părinți. Spațiul, și așa limitat, e și mai strâmtorat din cauza lucrurilor aruncate alandala de copii. Aceștia nu văd rostul în a face ordine, principala lor preocupare fiind joaca. Ce tot atâtea reguli și condiții? Danilo și Lily au un singur scop – să se joace.
Așa se face că cei doi năstrușnici decid să nu se mai întoarcă acasă la căderea nopții. Dar, chiar atunci, apare bufnița Minerva, ce se oferă să îi ducă pe Insula Libertății, acolo unde fiecare face ce vrea. Normal că micuții spun da, doar asta voiau de la bun început. Însă, nu totul este atât de minunat pe cât se așteptau iepurașii, aceștia dându-și seama că în lipsa regulilor, haosul domnește.
„Uneori învingătorul e mic, dar înarmat, ca albina, alteori e minuscul, dar trăiește în grup, ca furnicile.„
Așa cum o face și cu pisoiul fricos în primul volum, bufnița Minerva îi îndrumă și pe cei doi iepurași în această a doua carte a seriei. Dar Minerva nu le dă totul mură-n gură, ci îi lasă pe cei să își dea seama singuri de inconveniente, favorizând o gândire liberă. Libertatea nu înseamnă o societate fără reguli, ci una în care regulile sunt menite să ocrotească și sprijine libertatea tuturor. Mesajul cărții este clar și extrem de important pentru cei mai tineri cititori, care tind să se concentreze doar pe sine, fără a-i interesa de bunăstarea celor din jur. Așa că micuții, dar cred că nu ar strica să bage la cap și mulți adulți, este că trebuie să ținem cont de cei din jur și să oferim libertate tuturor, ceea ce ar putea însemna să urmăm anumite reguli și concesii.
„Libertatea are limitele ei, pentru că libertatea fiecăruia trebuie să țină cont de libertatea celorlalți. Prin legi, îndatoriri, restricții, ne sacrificăm o parte din propria libertate ca să trăim în armonie împreună.„
Mi-a plăcut tare mult și acest volum, cu siguranță o să îl citesc și alături de fetița mea când crește puțin mai mare. Este o carte scrisă cu multă blândețe, unde un mesaj atât de important ca libertatea prinde viață prin intermediul animalelor și al magiei poveștilor. Ilustrațiile sunt atrăgătoare și pline de culoare, Barbara Brun reușind să surprindă esența cuvintelor lui Schmitt.
Cartea este destinată copiilor de la 4 ani în sus, dar poate fi citită la orice vârstă, stilul de povestitor al lui Schmitt cucerind prin emoție, simplitate și blândețe. Eu aștept cu nerăbdare și al treilea volum al seriei, unde respectul are rolul principal.
Poveștile bufniței. Insula Libertății de Eric-Emmanuel Schmitt a apărut în traducerea Oanei Doboși la Humanitas Junior și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 