De când am terminat de citit Labirintul spiritelor, ultima carte a tetralogiei Cimitirul Cărților Uitate, am știut că vreau să mă întorc în lumea fascinantă creată de Carlos Ruiz Zafon. Așa că nu am stat pe gânduri și m-am avântat, cu emoție și entuziasm, în volumul Orașul de abur.
Cartea conține 11 povestiri construite în jurul Cimitirului Cărților Uitate și ale personajelor sale emblematice, printre care se numără și o Barcelona cețoasă și misterioasă. Felul în care scriitorul spaniol face ca fiecare personaj, fiecare acțiune și fiecare povestire să își tragă seva de pe străzile acestui oraș enigmatic este incredibil. Vreau să vizitez Barcelona datorită acestui univers seducător, să-i cutreier străzile și să-i descopăr oamenii și locurile atât de hipnotizant descrise în cărțile lui Zafon.
„Întotdeauna am invidiat puterea de-a uita a anumitor oameni, pentru care trecutul este ca o haină de sezon sau ca niște pantofi vechi pe care e suficient să-i arunci în fundul dulapului ca să nu mai fie în stare să refacă pașii pierduți. Eu am avut nenorocul să-mi amintesc totul și ca totul să-și amintească de mine.„
Povestirile păstrează același stil de narațiune în ramă, unde un personaj își spune povestea sau relatează vreo întâmplare de-a altcuiva. Așa că nu te plictisești deloc, mereu sunt introduse alte pățanii și alte secrete sunt aduse la lumină. Totul curge ca un pârâu de munte, înfrumusețat de natura metaforelor și de adierea melancoliei ce ocrotește fiecare frază, fiecare cuvânt.
„Dragostea e singura piatră care se împiedică întotdeauna de același om.„
Ca subiecte, Zafon nu caută prea mult și ne oferă o privire mai atentă asupra anumitor personaje deja cunoscute din tetralogie, cum ar fi David Martin, Andreas Corelli sau Alicia Gris. Nici familia Sempere nu lipsește, aceasta având rădăcini adânc înfipte în originile Cimitirului Cărților Uitate.
„Un om poate ierta tot, mai puțin să i se spună adevărul.„
Ca spațiu temporal, Zafon cutreieră atât jumătatea secolului al XX-lea, cât și o lume mai de demult, cu secole înainte, lărgind aria în care straniul și iubirea pentru cărți se întrepătrund, valsând tumultos pe acordurile unei narațiuni sublime. Sunt povestiri pe care ai vrea să le citești la nesfârșit, sunt povestiri de o tristețe chinuitoare, sunt altele în care destinul se joacă cu personajele mai ceva ca la ruleta rusească. Toate îți aduc aminte cu nostalgie de lumea tetralogiei, făcându-te să nu mai vrei să părăsești bula densă a Barcelonei. Iar ca lungime, nuvelele au între
„Comedia ne învață că nu trebuie să iei viața în serios, iar tragedia ne învață ce se întâmplă atunci când nu băgăm în seamă ce ne învață comedia…„
Pentru mine a fost o lectură tare frumoasă, tristă, dar și cu momente de fericire deplină. Am citit cartea foarte repede, poate ar fi trebui să o lungesc, ca să prelungesc un sfârșit amar, dat de încheierea unei povești monumentale. Dar nu m-am putut opri, trecând dintr-o povestire în alta, curioasă și atentă, bucurându-mă de o narațiune delicată, tainică și complexă. Dar, cărțile se pot reciti, nu-i așa? Așa că pot oricând să revin în lumea din Cimitirul Cărților Uitate și să mă pierd din nou pe străzile întunecate ale Barcelonei. În plus, mai am la dispoziție patru cărțile traduse la noi scrise de Zafon: Marina, Luminile din septembrie, Palatul de la Miazănoapte și Prințul din negură.
Faptul că aceasta este cartea cu care Zafon și-a luat rămas bun de la cititorii săi îți lasă un nod uscat în gât, dar moartea sa mult prea prematură nu-i influențează cu nimic opera, cuvintele rămânând pe vecie imprimate în inimile celor ce le citesc. Pentru că odată ce Cimitirul Cărților Uitate își deschide ușile pentru tine, nu mai poți pleca fără a fi marcat de poveștile încântătoare ce sunt ascunse în paginile celor 5 volume.
„Poetul e singura ființă care își recapătă vederea odată cu trecerea anilor.„
Orașul de abur este un must-read pentru toți cei ce au fost vrăjiți de tetralogia Cimitirul Cărților Uitate, dar poate constitui și un bun început pentru cei ce sunt intimidați de numărul mare de pagini al celor patru volume, fiind o mostră seducătoare a aceluiași stil și tempo misterios.
Orașul de abur de Carlos Ruiz Zafon a apărut în traducerea Emanuelei Stoleriu la Editura Polirom și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.
Ciobanul de azi 