Ioana Pârvulescu m-a cucerit prin emoția și blândețea transmise de romanul Inocenții, unde fiecărui cititor i se face dor de propria copilărie citind amintirile unei copile simpatice. Așa că atunci când am auzit că scriitoarea originară din Brașov urmează să își facă debutul în literatura pentru copii am știut la ce să mă aștept. Invizibilii este o doză de fericire în scris, o poveste ce te face să te îndrăgostești de citit, dacă ești de vârstă timpurie, sau să te reîndrăgostești de lectură și de magia pe care cărțile o poartă.
Romanul ne spune povestea Laurei Cristina Albu, ce la vârsta de opt ani fără o zi încă nu știe să citească. Îi plac desenele din cărți, dar literele nu se leagă în propoziții și fraze, zburdând alandala pe hârtie. Dar ce te faci când profesorul o anunță că dacă a doua zi nu trece testul cititului în fața clasei urmează să fie trimisă la o altă școală? Te cam ia cu tremurat, nu-i așa?
„Imaginația, mi s-a explicat, e o vacanță frumoasă a gândurilor, dar uneori, când ți-e frică, poate fi și o vacanță foarte urâtă.„
Laura vrea să citească, mai ales că imaginația ei aproape că nu are limite. Și îi plac și colegii, așa că privește cu teamă ziua de mâine. Ceea ce îi ia puțin mintea de la un viitor atât de sumbru este că își vede colegii intrând în bibliotecă, și apoi dispărând. Au devenit invizibili. Dintr-o dată, își face apariția un vrăjitor impunător, un bibliotecar al bibliotecarilor, cu un veșmânt jumătate negru, jumătate alb și un turban cu un diamant strălucitor în mijloc. Acesta o duce pe Laura în aventura vieții ei, supunând-o la șase încercări ce la final o pot răsplăti cu puterea de a citi. Dar va putea micuța noastră eroină să treacă cu bine peste aceste probe și să cunoască șase lumi diferite? Asta veți afla dacă citiți cartea, bineînțeles. Vă spun doar că la final se lasă cu un cod secret al Invizibilor, o listă de pus pe peretele oricărui iubitor al cărților.
„Cărțile nu mor niciodată.„
Tare mult mi-a plăcut romanul, a fost o adevărată plăcere să parcurg drumul spre cunoaștere alături de Laura, o fată neobișnuit de obișnuită, care însă se va dovedi a fi o protagonistă simpatică și sinceră. Nu doar abilitatea de a citi este pusă la bătaie, ci și curajul și dorința de explorare, ce împreună îi vor deschide Laurei o ușă spre aventuri infinite, sălășluite între coperțile cărților.
Romanul este o lectură magică despre vraja cărților, de care toți iubitorii poveștilor se vor îndrăgosti, fie că au 8 sau 108 ani. Pe parcursul volumului ne întâlnim cu personaje emblematice din literatura universală și românească, ca Pinocchio, Micul prinț sau eroii din Toate pânzele sus. Totul, de la firul narativ, la răsturnările de situație, umorul fin, personajele bine creionate și mesajul cărții sunt combinate cu mare atenție de naratoare, care are grijă să aducă multe zâmbete și multă emoție printre cititorii de toate vârstele. Ca să nu mai zic de ilustrații, Irina Dobrescu reușind să surprindă esența unei lumi fermecate. Am zăbovit ceva timp admirând desenele colorate, ce reușesc să aducă la viață un text închegat și captivant.
Și pentru că despre magia cărților și dragostea pentru citit aș putea vorbi la nesfârșit, vă las mai jos 7 citate (norocoase) ce surprind esența unei lecturi închinate cititului.
„Am înțeles că cititul e bagheta magică care te face vizibil. Chiar dacă erai cel mai obișnuit copil din lume, ca mine.„
„Oare asta înseamnă să citești? Să-ți vezi cele mai personale întâmplări în viața altora?„
„Cititul e cu reciprocitate, a decretat Bibliotecarul bibliotecarilor. Nu e ca o stradă cu sens unic. Are două sensuri. De câte ori vezi un personaj, și personajul te vede și te judecă pe tine. Te compară cu el, de câte ori tu îl compari cu tine.„
„O carte bună îți face bucurie, indiferent de tristețea ei.„
„Cărțile au trup și suflet, dar nu au vârstă.„
„Oamenii le seamănă mult cărților și ar trebui citiți cu grijă. Dar cărțile le sunt superioare oamenilor în cele mai multe privințe. Cărțile sunt foarte răbdătoare și nu se supăra niciodată.„
„Bătrânul nu-ți vorbea direct, tot ce avea să-ți zică zicea ca și cum n-ai fi fost în fața lui. Ca și cum bătea șaua ca să priceapă iapa, cum se zice. Adică spunea ceva cu speranța ca tu să înțelegi singur, chiar dacă nu vorbește direct cu tine. Mai târziu mi-am dat seama că așa fac și cărțile, bat șaua să priceapă iapa. Iapa e cititorul.„
Invizibilii de Ioana Pârvulescu a apărut în colecția Humanitas Junior la Editura Humanitas și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 