Ciobanul de azi

Tatăl meu, Iosif de Răzvana Niță-Lupu este o carte a neîmplinirilor, o poveste amară a unei așteptări infinite, o copilărie umbrită de neajunsurile regimului comunist și o scrisoare deschisă pentru un tată absent, dar iubit.

Scris sub forma unui roman semi epistolar, așa cum îi spune și subtitlul, volumul o are în prim plan pe Răzvana, ce trăiește într-un mic apartament la bloc în București, alături de sora ei geamănă Raluca, mama, bunica și străbunica. Tatăl gemenelor este plecat în America, liber de constrângerile unui regim asupritor. Din relația fugitivă dintre cei doi tineri recepționeri la un hotel din capitală s-au născut în 1975 cele două gemene. Acesta și-a recunoscut paternitatea, dar rolul de tată nu l-a oprit din fuga spre o lume mai bună. Așa că fetele sunt lăsate în urmă, alături de o mamă tânără, stigmatizată în fața celorlalți pentru relația din flori.

Răzvana dă glas unei copilării grele, luminată doar de speranța unei revederi și de eventuala cădere a comunismului. Pe lângă lipsurile materiale, fetele neavând dreptul nici măcar la alocație, acestea se confruntă și cu o miopie gravă, vindecată cât de cât prin intermediul unor operații complicate. La școală sunt strigate aragaz cu patru ochi, așa că de cele mai multe ori înțelegere își găsesc doar între ele. Noroc că sunt două, așa trece timpul puțin mai repede, două minți reușind să născocească jocuri din nimic.

Printre amintiri avem strecurate scrisorile adresate tatălui, în care se simte iubirea necondiționată a unei fiice, dar și strigătul de ajutor pentru o lume mai bună, pentru o familie completă și normală. Au fost unele rânduri cu adevărat copleșitoare, ce pur și simplu îți rup inima în două, gândindu-te cât de nedrept este pentru un copil să sufere într-un așa fel.

Stilul de scriere este ajustat vârstei naratoarei, reușind să transmită trăirile sincere ale unei fetițe. Dar nu lipsește profunzimea din spatele cuvintelor, Răzvana fiind o protagonistă credibilă, pe care o compătimești și admiri în aceeași măsură. Ai crede că nu este nevoie de încă o carte ce conține experiențele din timpul comunismului, dar individualitatea fiecărei vieți face ca fiecare poveste să fie diferită, autentică și demnă de pus pe raftul biografiilor însemnate.

Mi-a plăcut tare mult cartea, fiind cucerită de puterea Răzvanei de a înfrunta o lume aspră și injustă. Speranța nu a părăsit-o nici în cele mai grele momente, fiind singura salvare de a se menține la suprafață și de a nu cădea în neantul indiferenței și al soartei osândite. Și pentru că am subliniat o mulțime de pasaje de-a lungul lecturii, vă las mai jos 10 citate reprezentative cu ajutorul cărora vă puteți face o părere despre tonul și nivelul de adevăr și emoție al cărții.

„Mi-e dor de tine, tată. Cred că cel mai dor în viaţă îţi este de ce nu vei putea avea niciodată. Dar eu tot mai cred că ne vom întâlni. Am atâtea să-ţi povestesc. Mă opresc un pic. Îmi lăcrimează ochii.„

„Într-o zi Buni ne-a mărturisit că se roagă în fiecare dimineaţă şi seară pentru noi. Spune „Ajută Doamne şi aceşti copii căci nu au tată”. Mi-a venit să plâng. De milă. De mila noastră, a lui Buni şi a României pentru că nici pe ea nu o iubeşte nimeni. Aşa simt eu. Toţi cei care ne intră în casă nu zic nimic frumos despre ea.„

„Dacă aş avea un loc al meu – şi numai al meu – aş plânge mult după vară ca după un mort tânăr.„

„Ştii că există case unde nu găseşti o cutie cu nasturi de rezervă? Când toţi nasturii vor dispărea, când nu se vor mai păstra nasturii de la hainele vechi, va fi începutul sfârşitului lumii. Va însemna că lumea nu va mai avea nevoie de amintiri, că va refuza să creadă în altceva decât prezent. M-am gândit bine de tot şi nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o astfel de lume, atât de pragmatică şi de suficientă.„

„Dar vrei să îţi spun un secret aritmetic? Zece mame dacă ai avea nu pot suplini un tată. Dacă nu ne vom întâlni înseamnă că nu mă voi vindeca niciodată. Şi, poate, mai înseamnă şi că Dumnezeu nu există. (Doamne, iartă-mă!)„

„O familie face mai mult decât o ţară, mai mult decât o planetă. Într-o familie fericită nu există nici communism, nici dictatură, nici frig, nici zăpadă călcată în picioare.„

„Îmi plac poveştile oamenilor pentru că ele spun adevăruri. Sunt palpitante şi ne aduc împreună. Când un om îţi povesteşte ce i s-a întâmplat, te pune martor. De acum şi tu eşti parte din povestea lui, chiar dacă nu ai fost de faţă atunci când cele povestite s-au petrecut de-adevăratelea. Mai mult, eu cred că a-ţi povesti viaţa e şi cea mai la îndemână modalitate de a o face eternă.„   

„Tată. aş vrea să fim împreună şi să tăcem despre tot.„

„Eroismul nu face doi bani când copilul te aşteaptă trist la masa de duminică.„

„În singurătate necunoscutul se dublează și toate sfârşiturile par înfricoşător de aproape.„

Tatăl meu, Iosif de Răzvana Niță-Lupu a apărut în colecția Lit la Editura Tritonic și este disponibilă aici.