Cu Stephen King nu dau greș niciodată, așa că la fiecare câteva săptămâni mai citesc câte o carte de la Regele din Maine. Zilele acestea am lecturat Focul viu, fiind în ton cu căldura arzătoare de afară. Am alternat cartea fizică cu lectura audio și pot să spun că vintage King e (aproape) perfect.
Tradus în premieră anul acesta la noi în colecția Armada, Focul viu a văzut lumina tiparului pentru prima dată în 1980, fiind finalist al premiilor LOCUS (1981) și BFA (1981). Este un roman despre care Marian Coman, redactorul-șef Armada, spune: „Chinta regală este acum completă și în limba română! Carrie (1974), Shining (1977), Focul viu (1980), Doctor Sleep (2013) și Institutul (2019) sunt cinci romane în care Stephen King abordează tema copiilor cu puteri speciale. Și de fiecare dată o face într-un mod surprinzător.“ Din această listă de cinci volume eu mai am de citit Institutul, pe care l-am amânat tocmai din acest motiv – că are în prim-plan copii cu puteri speciale. Eu prefer cărțile în care adulții trebuie să treacă prin situații la limită, dar cum restul de patru cărți din listă mi-au plăcut mult, atunci clar trebuie să ajung și la Institutul curând.
Revenind la Focul viu, mi-a plăcut în primul rând atmosfera creată a anilor 1970-1980. Telefoanele fără fir nu ne îngreunau buzunarele, iar importanța știrilor din ziare, de la radio și televizor era la putere. Așa se face că Statul vrea să controleze ce ajunge în presă și ce nu pentru ca ei să nu dea rău niciodată. Dar aceasta nu este pista principală, doar o idee, miezul poveștii îl reprezintă relația tată-fiică ce este supusă unor grele încercări din cauza unui dar neobișnuit.
Andy și Vicky participă în studenție la un experiment demarat de o organizație guvernamentală secretă. Aceștia capătă anumite abilități metapsihice, pe care le-au dat mai departe fiicei lor născută ulterior. Însă Charlie poate mult mai mult decât să miște uși, ea fiind o brichetă uriașă letală, ce odată pornită mistuie tot în fața ei. Pirochinezia este o putere incredibilă, mintea fetei putând crea foc cu un simplu gând. Și normal că agenții vor să o studieze și, de ce nu, să o folosească pentru propriile beneficii mai mult sau mai puțin legale.
Mare parte din carte este o cursă contra unui guvern ce vrea să ia ceva ce nu este al său, să profite de pe urma unui talent rar, nepăsători la victimele colaterale. Aceste secvențe sunt alerte și intense. O altă parte a cărții o reprezintă laboratorul și experimentele, atât cele din studenția părinților, cât și cele din prezent, când Charlie are 8 ani. Și aceste momente sunt dinamice, întregul roman derulându-se rapid.
Stephen King reușește să șlefuiască fiecare personaj important cu o atenție deosebită, orchestrând pentru fiecare un plan distinct, dar care toate împreună rulează perfect. Ceea ce îmi place la scrierile sale este că naratorul nu ezită în a-și încetini personajele cu diferite situații grele, ba chiar în asta stă deliciul poveștilor sale – că sunt reale, adică nu totul este roz și rozaliu, ci gri și negru.
Partea interesantă este că astfel de experimente au avut loc în SUA și nu numai, așa că cine știe câte modificări genetice s-au produs. Dar normal că guvernele mușamalizează totul prin forță brută. King ia un astfel de scenariu și îl transformă într-o lectură palpitantă și captivantă, ce te ține treaz ore întregi până la finalul exploziv.
Recomand cartea fanilor King, acest roman este un produs închegat din anii de aur ai scriitorului american. Volumul se pliează și pe gusturile înfocaților de thriller unde puterile supranaturale conduc întregul fir narativ, dar este o alegere bună și pentru cei ce vor să citească despre un posibil scenariu în care guvernul se dovedește a fi meschin și fără scrupule.
Focul viu de Stephen King a apărut în traducerea Cătălinei Stanislav la Editura Nemira și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 