Ciobanul de azi

Tenisul e o pasiune foarte mare de-a mea. Mă uit la toate turneele importante, mă uit și la cele mai puțin importante unde joacă sportivii mei preferați. Sunt la curent cu toate noutățile, bârfele, clasamentele. Așa că nu aveam cum să ratez una dintre cărțile verii ale cărei personaje se învârt în jurul acestui sport minunat. Carrie Soto se întoarce are în prim plan o jucătoare de tenis ce revine în circuitul profesionist pentru a-și apăra recordul de titluri câștigate.

Încep prin a menționa că aceasta este a doua mea întâlnire cu stilul scriitoarei Taylor Jenkins Reid după Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, un roman despre Hollywood ce mi-a plăcut tare mult. Așa că trebuie să recunosc că așteptările mele au fost destul de ridicate, mai ales că la asta s-a adăugat subiectul principal – tenisul – un sport ce îl cunosc bine, dacă nu chiar foarte bine, mai ales când vine vorba de postura de spectator.

Cu 20 de titluri de Grand Slam în palmares, dar și un genunchi făcut praf, Carrie Soto se retrage din tenis. Nimeni nu s-ar fi gândit că recordul său poate fi depășit, dar uite că Nicki Chan este pe cale de a-l egala. Așa că în ciuda celor 37 de ani, Carrie Soto ia decizia ca după șase ani să revină pe teren pentru a-și recupera moștenirea. Însă drumul spre finalele de Grand Slam este anevoios, și nu doar fizic, ci mai ales emoțional, Carrie nefiind niciodată favorita publicului sau a presei.

Romanul acesta e alert, fiecare capitol curgând mai repede decât un game dintr-un meci de tenis, și asta pentru că avem parte de mult tenis. Chiar prea mult aș spune, mai ales că nu toți cititoriii cărților scriitoarei americane sunt familiarizați cu termenii specifici sportului sau cu sportul în sine. Pentru mine acest aspect a mers de minune, știind cu ce se mănâncă un meci de tenis și câtă presiune există de fiecare parte a fileului. Dar dacă la capitolul tenis știi doar că Simona Halep a câștigat câteva turnee, atunci s-ar putea ca această carte să fie puțin cam haotică și greu de urmărit.

Lăsând asta la o parte, volumul se axează și pe partea emoțională a protagonistei, care trece printr-un carusel de emoții. De la copilăria în care tot ce a auzit de tatăl ei a fost „vei fi cea mai bună jucătoare din lume”, la cariera de succes, dar fără căldura publicului, la poreclele date de media sau la revenirea ce nu este întâmpinată cu optimism de nimeni, Carrie se maturizează, suferă, pierde și câștigă în fața noastră. Printre momentele dedicate emoțiilor interioare ale lui Carrie sunt strecurate și două relații definitorii din viața sportivei: cea cu tatăl său și cea cu un jucător de tenis. Aceste două relații trec și ele prin mai multe etape, ce la final dau forma închegată a unui personaj luptător.

Îmi place faptul că Taylor Jenkins Reid alege să își construiască poveștile în jurul personajelor feminine puternice, și asta pentru că o face cu naturalețe și delicatețe, scoțând de fiecare dată în evidență munca și dorința din spatele lor. Și mă bucur că a ales să scrie și o carte în jurul tenisului, jucătoarele din acest sport fiind un model de silință, vise și greutăți.

Eu recomand cartea iubitorilor de tenis, ce deși vor găsi și inconsecvențe printre capitole, se pot bucura de o lectură ficțională captivantă. O recomand și iubitorilor de ficțiune istorică, dar și celor ce nu se tem de protagoniste puternice.

Carrie Soto se întoarce de Taylor Jenkins Reid a apărut în traducerea Alinei Bâltâc la Leda Bazaar și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.

P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.