„Povestea Slujitoarei” capătă un nou strat de intensitate în adaptarea grafică realizată de Renée Nault

Am citit în urmă cu ceva ani Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood, am văzut filmul inspirat de carte, cât și primul sezon din serialul adaptat după ea. Așa că îmi cunoscută povestea cutremurătoare, distopia cu iz horror ce este citită și apreciată de milioane de cititori din întreaga lume. Și cum îmi plac romanele grafice, nu aveam cum să ratez adaptarea grafică a celebrului roman.

„Îmi pare rău că e atâta suferință în povestea asta. Îmi pare rău că e fragmentată, ca un trup prin în bătaia focului sau sfâșiat în bucăți. Dar dacă povestesc ceva, orice, înseamnă că măcar cred în voi, cred că existați. Spunându-vă povestea asta, vă fac să existați. Vă povestesc, deci existați.„

De ilustrații și de adaptare s-a ocupat Renée Nault, care reușește în doar 240 de pagini să redea lumea înfiorătoare din Republica Galaad. Offred este în slujba Comandantului și a soției sale, singura ei sarcină fiind de a le oferi acestora un copil.

„Modestia înseamnă invizibilitate. Să nu uitați asta. Să fiți văzute – văzute – înseamnă să fiți penetrate. Fetelor, voi trebuie să fiți impenetrabile.„

Construită pe ruinele unei Americi radicale, noua Societate le leapădă pe femei de orice drepturi sau libertăți, singurul lucru ce le hotărăște soarta fiind fertilitatea pântecului. Unele ajung slujitoare, trimise din casă-n casă să încerce să le ofere familiilor cu bani un urmaș, altele sunt servitoare, iar restul sunt trimise în lagăre de muncă. Femeia își pierde orice însemnătate, gândurile, ideile sau visele ei pierind încă de la naștere.

„Dar cine-și mai amintește durerea după ce trece? Rămâne doar o umbră, dar nici măcar în minte, ci în carne. Durerea te marchează, dar adânc, nu la vedere. Dacă nu vezi, uiți.„

Offred își spune povestea înduioșătoare, realizând astfel portretul unei societăți decăzute, unde nici o cititoare nu ar vrea să ajungă. Ceea ce este extrem de trist, însă, este faptul că o versiune a acestei povești există în unele colțuri ale lumii în zilele noastre. De aceea, trebuie să ne bucurăm de libertatea pe care o avem și să încercăm, cât și cum putem, să le redăm și acelor femei șansa la o viață normală.

Povestea Slujitoarei este un roman extrem de cunoscut la nivel mondial, fiind deseori folosit ca punct de pornire sau argument în discuțiile legate de drepturile femeilor. Adaptarea realizată de Renée Nault este una pertinentă, în care se scot în evidență ideile principale, accentuându-se momentele de maximă tensiune. Avem așadar parte de o lectură intensă, unde culoarea roșie domină paginile, iar expresia ochilor spune mai mult decât o mie de cuvinte ar putea-o face.

„Mai bine nu înseamnă niciodată mai bine pentru toți. Întotdeauna înseamnă mai rău pentru unii.„

Pentru mine a fost o lectură bună și alertă, ce m-a cutremurat așa cum și romanul scriitoarei Margaret Atwood a făcut-o. Cred că adaptarea grafică nu ar trebui să înlocuiască citirea volumului mamă, ci să ofere o variantă vizuală expresivă ce îi întărește caracterul de lectură fundamentală pe care cât mai mulți dintre noi ar trebui să o citim măcar o dată în viață. Romanul grafic poate fi citit atât înainte, cât și după lecturarea cărții lui Atwood, efectul wow nepierindu-și din intensitate în niciunul dintre cazuri. Impresionantă poveste, minunată adaptarea grafică și intensă lecturarea acesteia. De citit atât în forma aceasta, cât și în varianta originală, apărută la Editura ART.

Povestea Slujitoarei. Roman grafic, cu ilustrații și adaptare de Renée Nault, a apărut în traducerea Iuliei Gorzo la ART Grafic și este disponibilă aici.


Lasă un comentariu