Cred că benzile desenate sunt un instrument perfect de a-i apropia pe copii de lectură. De ce? Pentru că au ilustrații dinamice, ce transmit cam toate emoțiile omenești dintr-o privire și pentru că textul este scurt, dar bogat în imaginație. La Editura Frontiera sunt publicate câteva titluri pentru cei mici ce sunt absolut delicioase. Mă refer aici la Cozonăcei cu stafide de Diana Tivu, o carte perfectă din toate punctele de vedere, și seria Puiu și Vulpoi de Sergio Ruzzier, unde umorul cunoaște diferite nuanțe. Toate cele trei volume sunt extrem de iubite atât de fetița mea, cât mai ales de mine, un adult ce lasă deschisă portița sufletului pentru bijuteriile de copii.
În aceeași categorie intră de puțin timp și Doi copii pe Lună de Stanislas Barthélémy, una dintre cele mai noi cărți apărute la Editura Frontiera. Banda desenată are acel ceva nemuritor, care se pliază pe gusturile tuturor cititorilor, de la copiii curioși, la părinții sau bunicii ce știu că imaginația nu are vârstă.
Zâna Zoe și Supermatei sunt două desene realizate de Zoe pentru fratele ei, Matei. Însă o cometă magică face ca conturul cretei să prindă viață, așa că cei doi apar în dormitorul copiilor. Din tolba micuților de dorințe, Zâna și Supermatei îi duc pe copii pe Lună.
Tare simpatică este cartea, citită deja de câteva ori alături de fetița mea. După fiecare lectură, ea îmi zice: „Mergem și noi pe Lună, da?”, urmând ca mai apoi să îmi ceară să ne uităm și pe instrucțiunile de la finalul cărții despre cum putem construi și noi acasă o rachetă.
Povestea pare a fi desprinsă din visul unui copil, în care imaginația este bogată, dar nici complet ieșită din comun. Zâna și Supermatei sunt portretizați după chipul adulților, având chiar propria lor poveste și replici ce ar fi întru totul înțelese doar de către adulți. În rest, totul invită la a-ți lăsa imaginația să zburde, de a încuraja ideile mărețe și de a primi cu bucurie orice oportunitate de explorare.
Cu siguranță că acest volum BD se va regăsi în lista de lecturi a copiilor mei și atunci când învață ei să citească, dar până atunci nu cred că scap să nu construiesc propria rachetă (și sinceră să fiu, nici nu m-ar deranja să călătoresc cu ei pe Lună).
Recomand lectura copiilor de peste cinci ani, dar și adulților cu suflet de copil. Citită în familie, cartea sporește nivelul de imaginație și veselie al tuturor membrilor. Rapidă și antrenantă, lectura se construiește în jurul unui subiect întâlnit în majoritatea familiilor, și anume visul copiilor de a călători pe Lună, care va dăinui până la sfârșitul lumii, fiind ceva simplu, dar măreț.
Doi copii pe Lună de Stanislas a apărut în traducerea lui Dodo Niță la Editura Frontiera și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 