Dintr-o suflare am citit Tapetul galben, o nuvelă scrisă de Charlotte Perkins Gilman, o reformistă socială și apărătoare a drepturilor femeilor și a independenței economice a acestora. Ceea ce este incredibil este faptul că volumul a apărut pentru prima dată în anul 1892, atunci când feminismul nu avea formă sau nume. Cumva, scriitoarea americană reușește să scrie o poveste intensă, ce urmează să stea la baza mișcării pentru drepturile femeilor din secolul XX.
O familie se mută peste vară într-un vechi conac colonial. El este medic, iar ea e proaspăt mămică, dar copilul pare să fie ultima grijă a amândurora. Femeie scrie pe ascuns în jurnal, unde se destăinuie paginilor cu privire la probleme emoționale cu care se confruntă. Tapetul galben și scorojit din camera unde se găsește patul ei o hipnotizează, formele sale ajungând să o obsedeze și să îi fie singur gând.
„Există lucruri în tapetul acela pe care nu le știe nimeni în afară de mine – și pe care nici nu le va afla nimeni în veci.”
Tapetul galben este o carte ca un strigăt de neputință, scos pe ascuns din gâtlejul unei femei ce știe că strânsorile societății nu ar trebui să fie atât de strânse, dar care nu are puterea de a produce marea schimbare. Am rămas impresionată de profunzimea unui text atât de scurt, cât și de inteligența naratoarei de a pune cap la cap piesele unui puzzle regăsit în casele atâtor familii, mai ales în deceniile trecute.
Nuvela atinge subiecte precum singurătatea, depresia postpartum sau patronajul partenerului, ce în doar câteva zeci de pagini se împletesc într-o poveste cu iz fantastic. Finalul este demn de thrillerele cu tente horror, iar povestea rămâne cu tine multă vreme după terminarea lecturii.
„Dacă un medic de renume, care mai e și soțul tău, le dă asigurări prietenilor și rudelor că nu e nimic în neregulă cu tine în afară de o depresie nervoasă temporară – o ușoară tendință isterică -, ce-i de făcut?”
Dacă protagonista zice despre jurnalul său că este „o hârtie lipsită de viață”, ceea ce scrie în el neavând repercusiuni în lumea reală, ei bine, nuvela arde cu intensitate și lasă un ecou cât se poate de viu în mintea cititorilor. Oare ce ne-am fi făcut, noi ca femei, fără aceste pionere ale feminismului? Știm ce, am fi rămas în aceeași gaură a gospodinei fără glas sau opinie. Tocmai de aceea, recomand cu tărie acest volum, doar pentru că acum avem câteva drepturi nu înseamnă că trebuie să renunțăm să luptăm pentru mai multe. Iar astfel de povești ne amintesc de ce suferința în tăcere nu ar trebui să fie o opțiune doar pentru că așa consideră un bărbat.
Tapetul galben de Charlotte Perkins Gilman a apărut în traducere de Elena Gorgan la Editura Alice Books și este disponibil aici.
Ciobanul de azi 