‘Ah, nu e asta fericirea?’ Să găsești o carte plină de viața de altădată, când totul avea un altfel de sens, când timpul aluneca mai domol? Loxandra de Maria Iordanidou este surpriza ultimilor luni, o lectură cu iz de vară și Grecia, perfectă pentru această perioadă toridă.
Coperta fresh, dar și promisiunea unei lecturi gustoase m-au împins spre această carte, ce de la primele pagini mi-a intrat pe sub piele și mi-a injectat în sânge o poveste de viață trăită la maxim, chiar dacă doar între stâlpii domestici ai căsniciei și ai maternității.
Un fapt ce mi se pare absolut incredibil este faptul că autoarea avea 66 de ani când a apărut această carte, adică în anul 1963. Acesta a reprezentat debutul ei în lumea literară, primit cu mari laude. Povestea are iz biografic și își cucerește cititorii din întreaga lume prin emoția cu care este portretizată atât protagonista, cât și locurile pe unde a trăit aceasta. Loxandra pendulează între Grecia și Turcia, ducând peste tot cu ea pasiunea pentru gătit, natură și o dârzenie de neclintit.
„Una dintre cele mai fericite clipe din viața Loxandrei era atunci când, odată isprăvite toate treburile, își bea cafeluța de după-amiază și se întindea în colțul divanului din odăița ei joasă, cu broderia în mână.”
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX sunt spațiul temporal în care ne situăm, timp pe care îl gustăm din plin în fiecare propoziție și imagine. Mi-au plăcut personajele, mâncarea, grija ce o au unii față de alții, bârfele ce zboară din verișor în vecin. Totul a fost ca o călătorie într-o altă lume, ce mi-a adus aminte de copilăria mea din munții Transilvaniei. Oh, și limbajul a fost bucătăria în care s-a gătit atât de delicios întreaga poveste. Felicitări traducătorului Claudiu Sfirschi-Lăudat, care a realizat imposibilul și a reușit să redea atât de bine atmosfera și trăirile din fiecare moment. Scriitura este colorată și vie, iar traducătorul face o treabă excelentă cu trecerea farmecului din limba greacă în limba atât de frumoasă și bogată a noastră.
„La ce-i trebuie perle și diamante, când are copiii ei!”
De mult nu am mai citit o astfel de poveste cu gust și savoare, cu arome de nostalgie, de curaj, de hotărâre. Simt că vorbele mele sunt de prisos în fața unei astfel de comori literare, ce ascunde fața blândă a anilor trecuți, o față arsă de soare, dar mereu cu o vorbă bună și o masă caldă. Nu pot decât să o recomand și eu mai departe, indiferent dacă vă place cultura Greciei sau nu. Dacă nu mergeți niciunde vara asta, sigur veți călători alături de lectura aceasta. Iar dacă aveți norocul să plecați undeva în vacanță, puneți și cartea aceasta în bagaj, o să facă întreaga experiență mult mai savuroasă.
Loxandra de Maria Iordanidou a apărut în traducere de Claudiu Sfirschi-Lăudat la Curtea Veche Publishing, în colecția Byblos.
Ciobanul de azi 