Ciobanul de azi

Sonny Boy este autobiografia marelui actor Al Pacino. A apărut anul trecut în traducerea Ioanei Văcărescu în colecția Orion la Editura Nemira, într-o binemeritată ediție hardcover. Știam că este o carte pe care aveam să o parcurg cu mare plăcere întrucât îmi place atât de actor, cât și de industria sclipitoare a Hollywood-ului.

Cartea este un ghid privat în viața lui Al Pacino. Acesta ne povestește cu sinceritate și melancolie despre cele mai importante momente ale sale. De la copilăria în Bronx, la începuturile în actorie, trilogia Nașul, faima și ultimii ani, facem un periplu într-o viață și carieră spectaculoase, unde găsim atât strălucirea unei vocații de aur, cât și latura gri a acesteia. Aflăm lucruri inedite din culisele unora dintre cele mai importante filme din toate timpurile, dar putem observa și cum a fost Pacino afectat de toate schimbările ce au venit odată cu recunoașterea la nivel mondial.

„Am învățat de la o vârstă fragedă să mă împrietenesc cu propria imaginație. Uneori, să fii împăcat cu singurătatea ta este o binecuvântare greu de dus, mai ales pentru cei din jurul tău.”

Mi-a plăcut tare mult cartea, am savurat-o la început în reprize scurte, dar de la un punct încolo, când a luat avânt cariera sa, nu m-am mai putut opri, așa că am băgat viteză și am zburat printre paginile îmbibate în emoții și gânduri. O recomand tuturor celor ce iubesc cinematografia bună, în care filmele sunt făcute de oameni ce vor mai mult decât un poster la cinema. Pacino este recunoscut ca fiind un ‘method actor’, ceea ce cei mai mulți consideră a fi ‘dificil’ de a lucra alături de el. Însă, citind volumul, mi-am dat seama de nivelul uimitor de dăruire pe care Pacino îl are pentru această artă vizuală. El vrea să transmită ceva cu greutate cu rolurile sale, așa că cere un spațiu și condiții în care se poate desfășura. Mă bucur că este așa cum este, datorită acestui lucru avem filme emblematice. Păcat că sunt tot mai puțini astfel de actori ‘dificili’, dar măcar putem mereu să ne întoarcem la ‘the classics’.

„Când lucrez la un rol o perioadă îndelungată de timp, reușesc să găsesc personajul în străfundul propriei ființe.”

Contrar autobiografiilor specifice vedetelor, aceasta nu conține nimic scandalos, ci o bucată de suflet de artist adevărat. Putem însă arunca câteva priviri în bârlogul leilor de la Hollywood, unde banul tronează.

Datorită unor astfel de actori iubesc filmele, așa că această lectură a fost un răsfăț al artelor vizuale. Nu știam că acesta este atât de legat de teatru și de Shakespeare, iar acest lucru îl face și mai extraordinar. Mă bucur că Al Pacino a decis să își așterne viața pe hârtie, faptul că a făcut-o la această vârstă înaintată îi dă o claritate magnetizantă. Suntem norocoși că a făcut-o și sper ca și alte nume grele să o facă, mă gândesc aici la Robert DeNiro, că tot e menționat mult în carte, cei doi fiind prieteni buni. După ce termini volumul de citit vrei să îi vezi toate filmele lui Pacino, ba chiar lectura îți schimbă felul în care le privești, le apreciezi mai mult și le înțelegi mesajul mai clar.

„Din punctul meu de vedere, joc fiecare rol cu toată umanitatea pe care o găsesc în personajul acela.”

Sonny Boy de Al Pacino a apărut în traducere de Ioana Văcărescu la Editura Nemira.