Ciobanul de azi

Am găsit cartea perfectă de dat în dar la orice rudă din familie. Pentru că nimic nu spune mai bine ‘vrem să ne fii alături cât mai mult timp’ decât o colecție de epitafuri de pus pe cruce. Ei, dar românul le are cu umorul, mai ales cel satiric și negru, așa că antologia legată de Ion Barbu, Doar o vorbă să-ți mai spoon: River, adună laolaltă o droaie de scriitori și scriitoare de la noi, vii și deja eterni, și le culege ultimele cuvinte, sau ceea ce vor ei să lase pe crucea de granit sau marmură.

„află despre mine că sunt bine și viu și așa voi rămâne atâta timp cât citești ce îți scriu”

Cartea este inspirată de Antologia orășelului Spoon River a lui Edgar Lee Masters, apărută în anul 1915 în Statele Unite ale Americii, carte ce a fost interzisă mai bine de o jumătate de secol. Ion Barbu dă o replică demnă de statutul românilor de poeți curajoși, aducând publicului de la noi o lectură teribil de faină, numai bună de îndulcit zilele tulbure pe care le trăim.

Selecția scriitorilor este diversă și tare interesantă: Cristian Popescu, Mihai Eminescu, Șerban Foarță, Florin Iaru, Constantin Abăluță, Dinu Adam, Adrian Alui Gheorghe, Vlad Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Șerban Axinte, Angela Baciu, Flori Bălănescu, Florin Bican, Andrei Bodiu, Emil Brumaru, Romulus Bucur, I. L. Caragiale, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Ionel Ciupureanu, Mariana Codruț, Dan Coman, Teodora Coman, George Coșbuc, Andrei Crăciun, Nicoleta Dabija, Suzana Dan, Vasile Dâncu, Vasile George Dâncu, Ana Dragu, Aurel Dumitrașcu, Florin Dumitrescu, Lia Faur, Benjamin Fondane, Mihail Gălățanu, Diana Geacăr, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Romina Hamzeu, Cristina Hermeziu, Diana Iepure, Letiția Ilea, Nora Iuga, Iv cel Naiv, Ligia Keșișian, Florin Lăzărescu, Daniela Luca, Ștefan Manasia, Mariana Marin, Marin Mălaicu-Hondrari, Mitoș Micleușanu, Rozana Mihalache, Șerban Mihalache, Ștefania Mihalache, Călin-Andrei Mihăilescu, Cilibi Moise, Goran Mrakic, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Radu Nițescu, Ruxandra Novac, Dan Panaet, Aurel Pantrea, Radu Paraschivescu, Florin Partene, Ligia Pârvulescu, Cosmin Perța, Lucian Perța, Gabriela Petre, Marta Petreu, Alexandru Petria, Ioan Es. Pop, Ciprian Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, Mihai Radu, Radu Sergiu Ruba, Ion D. Sîrbu, Dan Sociu, Octavian Soviany, Dan Stanciu, Bogdan – Alexandru Stănescu, Moni Stănilă, Petre Stoica, Robert Șerban, Livia Ștefan, Olga Ștefan, Cristian-Iohan Ștefănescu, Iulian Tănase, Chris Tănăsescu/ Margento, Lucian Dan Teodorovici, Gabriel Timoceanu, Marcel Tolcea, Dorin Tudoran, Tatiana Țîbuleac, Mihai Ursachi, Anda Vahnovan, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Lucian Vasilescu, Lucian Vasiliu, Romulus Vulpescu, Luiza Zamora, Pavel Șușară, Ion Barbu.

Ce să mai, o listă ca un pomelnic la biserică, unde majoritatea sunt vii, dar și-au imaginat pentru câteva momente că nu mai sunt, gândindu-se ce ar vrea ei să citească pe propria cruce. Mi-au plăcut alegerile lor, care în mare majoritate sunt condimentate cu umor și ironie. Se mai strecoară și ceva sentimente lacrimogene, dar suflul de veci este, în general, unul comic, așa cum te-ai aștepta de la o astfel de lectură.

Nu am fost la Cimitirul Săpânța, dar din câte am văzut din poze, este o senzație similară, doar că acolo poeziile sunt deja bătute în marmură, pe când aici doar pe hârtie. Mi-au plăcut și pietrele lăsate la fiecare poem, cu câte un cuvânt – două aduse în prim plan.

Ce rămâne după un om, în afară de amintirile din gândurile celor vii, dacă nu un mormânt și o cruce ce poate avea vorbe de duh sau ultime confesiuni? Această lectură ne oferă multe variante de ultime poezii, din care ne putem inspira pentru propriile epitafuri. Nu cred că se cer drepturi de autor de dincolo de mormânt, cu toate că nu ar strica o menționare ca să fii sigur, fie ea și pe margine, în scris mic. Știm că se dau lucruri la parastase, cum ar fi ca în loc de o oală să primești o astfel de carte? Hehe, glumim și noi, dar totuși, ar trebui să se țină cont măcar la comemorarea scriitorilor.

Tare faină e cartea, am parcurs-o cu gura până la urechi și mi-am schimbat părerea despre unii scriitori. Că doar ce mod de a cunoaște pe cineva mai bine dacă nu prin ultima lui creație? Dacă în bine sau în rău, asta puteți să intuiți și voi dacă citiți cartea. Indiferent dacă vă place poezia sau chiar cititul în general, această lectură cu siguranță își va face efectul de dezcrețit frunți.

Doar o vorbă să-ți mai spoon: River: o antologie de epitafuri românești, coordonată de Ion Barbu, a apărut la Editura Paralela 45.