Portocale amare de Milena Palminteri este o înfruptare în savoarea Italiei de altădată, ce la început are un gust nostalgic și trist, iar mai apoi îți invadează sufletul cu o blândețe răvășitoare. Nu m-am așteptat să fiu transpusă cu totul în Sicilia secolului trecut, dar m-am lăsat cu bucurie purtată prin trecutul Carlottei, ce pornește în căutarea adevărului după ce găsește un document ce îi pune propria identitate la îndoială.
Din prezentul lui 1960 facem salturi în 1924, când o cunoaștem pe Sabedda, a cărei soartă este de mult pecetluită de sărăcia în care s-a născut. În același timp, Nardinia ne este prezentată ca soția model, cu un singur defect – incapacitatea de a rămâne gravidă. Aceste trei fire sunt legate în moduri ce nici măcar sângele de mamă nu le poate desface.
Foarte frumoasă povestea, în ciuda numeroaselor momente în care soarta pare să nu țină cu protagonistele sale. Trebuie să recunosc că am intrat mai greu în tabloul a două generații purtate de societate și sentimente, dar odată cu evenimentul declanșator, cu tragedia uneia dintre femei, totul s-a schimbat și narațiunea și-a urmat cursul lin până la finalul amar.
Nu am fost niciodată la Sicilia, în Italia am vizitat fugar doar Roma, așa că această lectură a fost ca o vacanță cu gust de portocale și emoții tari. Ca să nu mai zic de copertă, care îți fură privirea și te cucerește cu marginile delicioase.
Recomand cartea tuturor celor ce sunt în căutarea unei lecturi melancolice, cu iz de vacanță și soare, dar care poate fi citită în orice perioadă a anului, efectul fiind la fel de puternic și de intens. Nu regret că nu am ajuns la ea în timpul verii, așa am adus căldura Italiei sub pătura de citit dintr-un octombrie rece.
Portocale amare de Milena Palminteri a apărut în traducere de Mihaela Găneț la Editura Bookzone.
Ciobanul de azi 