Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat de Jacqueline Harpman este un roman cu totul aparte. Te ia prin surprindere nu doar cu începutul intens, dar și cu miezul post-apocaliptic, încheind într-o notă sfâșietoare.
Cartea a apărut pentru prima dată în anul 1995, iar anul trecut a fost tradusă de Diana Lupu pentru Editura Alice Books. Este o carte – bijuterie, ce arată nu doar latura umană a noastră, ci mai ales instinctul de supraviețuire și cruzimea ce ne curge prin vene. Avem un buncăr plin cu 40 de femei și soldați ce le păzesc fără a interacționa cu ele. De ani de zile sunt în cușcă, iar trecutul și ceea ce a fost odată se pierde în amintiri. Una dintre femei, cea mai tânără, este martora unei singure realități, așa că întrebările ei încomodează restul grupului. Până într-o zi, când totul se schimbă.
” – La ce bun să vorbim? N-o să se schimbe nimic.
– În asta constă prostia voastră. De parcă rostul vorbitului n-ar fi decât să declanșeze lucruri. A vorbi înseamnă a exista.”
Foarte bună cartea, interesantă, ce ridică la fileu întrebări existențiale. Singurătatea, prietenia și omenia sunt cei trei stâlpi pe care este clădită o narațiune captivantă de la un capăt la altul. Nu ai cum să rămâi nemișcat la momentele de mare tensiune din carte și te gândești că astfel de comportamente, mai mult sau mai puțin asemănătoare, există și în viața reală.
Cu un puternic substrat feminist, romanul duce destinul a 40 de femei într-o direcție post-apocaliptică excelent regizată, descrisă cu atenție și perspicacitate. Recomand volumul pentru momentele când te simți în stare să citești ceva nu doar bun, dar capabil să schimbe ceva în tine, ce ar avea puterea să producă schimbări sociale majore, dacă ar fi aplicat corect de către oameni.
„Revoltele nu folosesc la nimic. Trebuie să așteptăm moartea.”
Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat de Jacqueline Harpman a apărut în traducere de Diana Lupu la Editura Alice Books.
Ciobanul de azi 