Ce an bun al autobiografiilor am prins, citind patru lecturi fascinante, toate apărute la Editura Nemira. De la De aici spre marele necunoscut de Lisa Marie Presley și Riley Keough, la Rezervă de Prințul Harry și Sonny Boy de Al Pacino, toate mi-au plăcut tare mult, arătând-mi o altă față a faimei și a talentului. Zilele trecute mi-a trecut prin mâini o altă carte de memorii absolut minunată, Hai că am reușit, puștiule de Anthony Hopkins.
Mie îmi plac mult filmele și îmi place mult cum joacă Anthony Hopkins, așa că această lectură nu se putea să nu îmi stârneze interesul. Am citit-o de cum a ajuns la mine și știu că multe dintre momentele depănate de actor o să rămână multă vreme cu mine. Nu doar că Anthony Hopkins este un mare actor, dar are și o voință de fier. Nu a fost mereu așa, însă, dintre paginile cărții îi aflăm parcursul deluros, copilăria umbrită de vorbele răutăcioase din partea tatălui, dar și lupta din umbră cu alcoolul.
Talentul actorului galez este o piatră rară, ce este cizelată cu fiecare nou rol, căruia acesta i se dedică în totalitate. Nu e de mirare că are un premiu Oscar și zeci de reprezentații de excepție, atât pe scenă, cât și pe marele ecran. Cartea este scrisă cu o sinceritate dureroasă, iar detaliile negre din viața personală nu sunt lăsate pe afară, ci vin la pachet cu succesul în actorie.
Mi-a plăcut tare mult lectura, cred că este cadoul perfect pentru orice cinefil. Emoția se îmbină cu rușinea, iar triumfurile din partea profesională le țin piept eșecurilor din viața personală. Regrete avem cu toții, de greșit greșește fiecare, contează să ne îndreptăm și să încercăm să ducem o viață mai bună, iar Anthony Hopkins reușește asta, molipsindu-și și cititorii să fie mai buni. Nu e niciodată prea târziu să ne schimbăm, dovadă stă chiar celebrul actor, ce a ajuns la vârsta de 87 de ani și care încă se bucură de viață.
Hai că am reușit, puștiule de Anthony Hopkins a apărut în traducere de Silvia Năstasie la Editura Nemira.
Ciobanul de azi 