Interviu Adriana Ștefan: „Mi-am dorit și îmi doresc să scriu clar, amuzant și cu lipici la cititori, și să pot cuprinde în cuvinte toate năzbâtiile care îmi trec prin minte„

Nu de mult vă povesteam despre volumul Povești pe nerăsuflate, o lectură simpatică foc pentru tinerii cititori ce mi-a încălzit și mie sufletul de copil. Acum am onoarea de a sta puțin de vorbă cu autoarea volumului, Adriana Ștefan, ce ne bucură cu imaginația ei debordantă prin intermediul povestirilor unde umorul este ingredientul principal.

Am povestit despre Povești pe nerăsuflate, despre cea de-a doua carte ce se lansează la Bookfest pe 2 iunie – Povești care te trag de mânecă – despre umorul în cărțile pentru copii, dar am aflat și care sunt ingredientele unei povești bune despre copii sau cum le insuflăm celor mici pasiunea pentru citit.

Mă bucur tare mult că avem ocazia să discutăm puțin despre cele două cărți, ambele citite pe nerăsuflate și pe care cu siguranță o să le citesc și copiilor mei când cresc puțin mai mari.

Cum ai descrie-o în câteva cuvinte pe Adriana Ștefan, scriitoarea?

Încă nu o cunosc foarte bine pe Adriana Ștefan, scriitoarea. Dar din câte am auzit, atunci când scrie, scrie cu mare bucurie. Am mai auzit și că își poate da seama încă de la primele rânduri scrise dacă textul început are șanse să devină o poveste sau nu. Iar dacă vorbim despre personajele care ne trag de mânecă prin povești, să știți că, de cele mai multe ori, o iau prin surprindere chiar și pe ea.

Care au fost poveștile de suflet ale copilăriei tale?

Primele care îmi vin în minte sunt „Mama mamuților mahmuri” de Mircea Sântimbreanu și „Cipi, acest pitic uriaș” de Fodor Sandor.

Ce poveste iubită de tine ți-ai fi dorit să o fi scris?

Nu m-am gândit niciodată în felul acesta la poveștile care îmi plac.

Mi-am dorit și îmi doresc să scriu clar, amuzant și cu lipici la cititori, și să pot cuprinde în cuvinte toate năzbâtiile care îmi trec prin minte. Nu pot (și nici nu vreau) să-mi doresc să fi scris povestea altcuiva, pentru că aceea nu este o poveste despre mine.

Care sunt ingredientele unei povești bune pentru copii?

Neprevăzutul, claritatea textului, umorul, acțiunea, suspansul – nu neapărat în această ordine.

Cât de important este umorul într-o poveste pentru copii?

Umorul este foarte important în povești, mai ales că, în cea mai mare parte a timpului, copiii sunt înconjurați de adulți foarte ocupați și foarte serioși.

Poveștile care îi fac să râdă nu sunt doar despre amuzament, ci și despre curajul de a crește, de a-ți încerca propriile puteri și de a aborda lumea într-un mod mai puțin încrâncenat.

Cum crezi că ar defini lumea reală personajele din poveștile pentru copii?

Lumea noastră li s-ar părea, cel mai probabil, o lume ciudată, plină de contraste și de nepotriviri. Însă, curioase cum le știu, personajele din povești nu ar refuza un tur la patinoar, un meci de fotbal în curtea școlii, un joc video sau o plimbare cu trenul.

Dacă poveștile tale se citesc pe nerăsuflate, cât de repede sau încet se scriu?

Fiind povești scurte și foarte scurte, trebuie să recunosc că se scriu tot cam la fel – pe nerăsuflate.

Atunci când scriu o poveste, petrec cel mai mult timp în căutarea ideii; dar din momentul în care știu că o idee este potrivită pentru mine și pentru felul meu de a scrie, nimic nu-mi mai stă în cale.

De unde îți culegi inspirație pentru povești?

Recunosc că pentru primele povești inspirația mi-a fost la îndemână. A fost suficient să-i observ pe copiii mei și felul în care se raportau la lumea din jurul lor. Însă, treptat, preocupările și semnele lor de întrebare încep să depășească sfera copilăriei, ceea ce mă obligă să pornesc de una singură în căutarea inspirației. Și este bine că se întâmplă așa! Din fericire, îmi place să privesc și să ascult zumzăiala din jurul meu, iar ideile răsar de unde mă aștept mai puțin.

„Povești pe nerăsuflate” este volumul tău de debut. Povestește-ne puțin despre cum a luat naștere cartea.

Într-o zi de ianuarie mi-am luat inima în dinți și am hotărât că poveștile pe care le scriam (pentru noi, cei de-acasă) erau pregătite plece în lume. Așa că în anul 2020 am lansat platforma de povești pentru copii www.dridriana.ro. De acolo a mai fost doar un pas. Doamna Iustina Croitoru, redactor-șef de dezvoltare editorială la editura Humanitas, le-a citit, m-a sunat rapid și mi-a spus: “Îmi plac poveștile, hai să facem o carte!”. Atât de simplu a fost.

(Despre îndoielile, ezitările și semnele de întrebare de dinainte, nu suflu o vorbă, deși, așa cum vă imaginați, au avut și ele un rol în poveste.)

Volumul a fost primit cu mare căldură de către tinerii cititori, dovadă o fac reeditările și impresiile din mediul online. Acest lucru ți-a dat impulsul principal de a scrie o a doua carte sau aceasta se cerea oricum scrisă?

Prima carte fiind bine primită, am prins curaj și uite-așa, din când în când, îmi pun mantia de scriitor pentru copii și mai scriu o poveste. Așa au luat naștere textele din volumul „Povești care te trag de mânecă”.

Continuând pe aceeași undă – Cât de important este feedback-ul pentru un scriitor în a-l face pe acesta să scrie mai mult?

Feedback-ul este foarte important pentru mine, în ideea că îmi dă imboldul de a scrie mai bine. Sigur că îmi place să fiu lăudată pentru ceea ce scriu (cui nu-i place?), însă am mare nevoie și de critici, și de opinii diferite de ale mele, și de alte moduri de a citi și percepe o poveste.

La Bookfest se lansează noul volum – „Povești care te trag de mânecă”. La ce să se aștepte tinerii cititori ce deja îți iubesc povestirile?

Pe foarte scurt: Personajele au mai crescut, dar nu vă alarmați, stilul a rămas același.

Te-ai gândit să scrii și un roman pentru copii sau vrei să continui cu structura scurtă a povestirilor?

Ideea unui roman mă bântuie de ceva timp, însă nu știu încă dacă i-a venit vremea.

Mie îmi plac foarte mult povestirile. Și dacă reușesc să spun multe în puține cuvinte iar, la final, mai las și cititorul în suspans, pot să-mi declar misiunea îndeplinită.

Și ca o ultimă întrebare – cum să le insuflăm celor mici pasiunea pentru citit?

Cu toții – părinți, profesori, scriitori… – căutăm răspunsuri la această întrebare și avem, fiecare, un rol important în acest sens. Dar cred că, dincolo de toate evenimentele legate de carte (prezentări, lecturi, întâlniri, etc), dincolo de bibliotecile pe care ni le construim sau nu acasă, exemplul personal este cel mai important.

Povești pe nerăsuflate și Povești care te trag de mânecă au apărut la Humanitas Junior și sunt disponibile aici.

Duminică, 2 iunie, ora 12.00, la Bookfest – Salonul Internațional de Carte, are loc lansarea noului volum semnat de Adriana Ștefan, 𝙋𝙤𝙫𝙚𝙨̗𝙩𝙞 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙩𝙚 𝙩𝙧𝙖𝙜 𝙙𝙚 𝙢𝙖̂𝙣𝙚𝙘𝙖̆ (8+), ilustrații de Bianca Bratu. Vor vorbi, alături de autoare: Ana Alfianu și Iustina Croitoru. Lansarea se va încheia cu o sesiune de autografe.


Lasă un comentariu