Era o vreme, prin facultate, când citeam tot ce se traducea de la Amélie Nothomb. Am început cu primul ei roman, Igiena asasinului, ce mi-a plăcut tare mult și care încă îmi dăinuie viu în minte. Am continuat cu titlurile ei, având grijă să le citesc în ordinea apariției. Au trecut anii, iar febra scrierilor sale s-a mai domolit, însă am dat peste Primul sânge în timp ce căutam o altă carte pe site-ul celor de la Libris. Nu am stat pe gânduri și am luat-o, iar entuziasmul meu s-a dezmorțit imediat.
„De când trebuia să ai o părere în privința poeziei?”
Am dat peste același stil însuflețit și aceeași figură paternă în centrul întregii narațiuni. Cartea deapănă povestea lui Patrick Nothomb, tatăl prolificei scriitoare din Belgia. Suntem martorii copilăriei sale, a adolescenței și a maturității, totul culminând cu o luare de ostatici în Congo. Băiatul a fost crescut de bunici, mama sa neputând să își revină după moartea mult prea prematură a soțului ei. Vizitele la bunicul patern sunt elementele de culoare, haos și înfometare din copilăria sa, iar cariera de diplomat ia o turnură drastică la un moment dat.
Acesta este cel de-al treizecilea roman al lui Amélie Nothomb, dar intensitatea cu care scrie nu și-a pierdut deloc din avânt, astfel că suntem răsfățați cu o poveste dulce amăruie, ce dă glas destinului surprinzător al tatălui acesteia. Acest amănunt nu schimbă cu nimic impactul pe care evenimentele cărții îl are asupra cititorului, eu aflând doar după ce am terminat lectura, dar îi conferă un plus de veridicitate, dovedind încă o dată că viața bate filmul, sau ficțiunea în cazul de față.
„Poezia, la fel ca vremea urâtă, zilele de sărbătoare sau soldățeii de plumb, exista pur și simplu. Era o realitate cu care trebuia să te descurci.”
Cred că cei ce sunt familiarizați cu opera belgiencei vor gusta din plin proza ei intensă și stropii de vizualitate pe care îi pune în fiecare scenă. Pentru cei ce acum pășesc în lumea ei o să fie o surpriză bună, acest roman având un ritm alert, un protagonist bine creionat și o narațiune ce captivează și uimește de la început și până la sfârșit. În doar 140 de pagini ni se desfășoară o viață de om care a trecut prin multe, de la răceala cu care l-a tratat mama, la trupa de hăndrălăi din casa bunicului, la o iubire interzisă sau o luare de ostatici tulburătoare.
„După acea poveste, am rămas cu un reflex plin de înțelepciune: să nu mă îndrăgostesc niciodată de o femeie până n-o văd supărată. Contrarietatea revelează personalitatea profundă. Toată lumea se poate înfuria, și eu la fel ca ceilalți, dar există un zid de diferență între supărarea sănătoasă și figura ofensată. Aceasta din urmă distruge, în cazul meu, cristalizarea iubirii.”
Primul sânge de Amélie Nothomb a apărut în traducere de Claudiu Constantinescu la Editura Pandora M și este disponibil pe site-ul celor de la Libris.
Ciobanul de azi 