Nr. 93 din 2019 – Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf

Vai, cât de mult mi-a plăcut această carte, de nici nu știu cum să scriu despre ea!

Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf este o carte care cu ușurință și-a găsit un loc în top 3 cărți citite de mine anul acesta, și acest lucru spune mult, având în vedere că am citit peste 90 de cărți deja. 🤩

Am primit această carte de la dragii mei prieteni de la Editura Herald ❤, carte pe care o puteți găsi atât în librării, cât și aici. Totodată, în această perioadă puteți câștiga un exemplar din cele 2 puse la bătaie pe Instagram, dacă urmați pașii din această postare. Credeți-mă, merită să o citiți!

Jurnalul unei scriitoare este autobiografia marei scriitoare din Anglia Virginia Woolf, fiind o colecție de fragmente din caietele sale pe care aceasta le-a ținut ca jurnale începând cu 1918 și până în pragul morții în 1941. Aceste fragmente au fost alese chiar de soțul ei, Leonard, și conțin o fereastră larg deschisă în mintea și inima scriitoarei.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost stilul scriitoarei. Cuvintele pur și simplu curg pe pagină, aducând cu ele șiroaie de emoții și gânduri. Virginia nu s-a sfiit să vorbească despre cărțile ei și o făcea într-un mod atât de real și sincer, încât parcă și tu, ca cititor, ai luat parte la scrierea lor.

Virginia a fost un suflet sensibil și acest lucru se poate observa în operele ei, dar mai ales putem vedea acest lucru în această carte, în care vedem procesul anevoios, ce o lăsa de multe ori fără puteri atunci când scria o carte. O parte din sufletul ei era împăturit în acea carte, la fel cu emoțiile de după lansarea ei, atunci când aștepta recenziile.

Mă gândesc să inventez o nouă denumire pentru cărțile mele, ca să o înlocuiesc pe aceea de „roman”. O nouă… de Virginia Woolf. Dar ce anume? O elegie?

Sunt multe citate pe care le-am încercuit, dar mi-a fost tare greu să aleg, având în vedere că toată cartea este atât de bine scrisă, încât ar trebui să o subliniez pe toată. Iată câteva exemple:

În starea de lenevie care urmează după orice articol lung – iar Defoe este al doilea pe luna aceasta – am scos jurnalul și am citit, așa cum îți citești propriile scrieri: cu o oarecare intensitate vinovată. Mărturisesc că stilul lui bolovănos și necăutat, adesea atât de negramatical și care parcă țipă că un cuvânt trebuie să  fie schimbat, m-a cam izbit. Încerc să spun sinelui meu care va citi acestea de aici înainte că știu să scriu mult mai bine și să nu zăbovească aici; și să-i interzic să lase un ochi de bărbat să-l vadă. Iar acum aș putea să adaug și micul meu compliment în sensul că are nonșalanță, dar și vigoare și uneori lovește pe neașteptate chiar la țintă.

Vreau să fac o pauză de la aceste corecturi nesfârșite și să scriu câteva cuvinte fără să îmi pese. Ba. și mai bine, să nu scriu nimic; să hoinăresc prin vâlcele, indiferentă ca un ciulin și la fel de iresponsabilă. Și să scap de nodul acesta strâns în care este legat creierul meu – adică Valurile. Acestea sunt sentimentele mele la ora 12:30 în ziua de marți, 7 iulie – o zi frumoasă cred – și totul este frumos în jurul nostru, așa răsună refrenul din capul meu. 

Spre final, regăsim pasaje care se învârt în jurul celui de-al doilea război mondial, una din casele ei fiind distrusă de o bombă. Virginia spunea la un moment dat că nu vrea să moară încă, că ar mai dori să mai trăiască încă 10 ani, dar din păcate, viața ei a luat-o pe un făgaș abrupt.

Sinuciderea ei nu este discutată prea mult în carte, dar avem câteva pasaje în care ea menționează că ar vrea să se sinucidă. Mi-a plăcut că nu s-a vorbit mult despre acest aspect, asta pentru că nu acest eveniment ar trebui să îi marcheze viața, ci operele sale, anii pe care i-a petrecut zi de zi storcându-și mintea pentru niște cuvinte atât de frumos încondeiate de ea.

Un alt aspect pe care l-am observat a fost că această carte reprezintă și un ghid pentru cei doritori să scrie. Te învață câtă trudă intră în scrierea unei cărți, câte ore trebuie să scrii pentru a avea o carte ieșită la tipar. Virginia se ocupa și cu critica și scria pentru diverse reviste din Anglia sau SUA despre diverși scriitori, fiind un critic destul de cunoscut și apreciat.

S-ar mai putea spune atât de multe lucruri despre ea, dar cred că fiecare o va cunoaște personal atunci când îi citește cartea, căci așa mă simt eu, ca și cum am cunoscut-o. Pe tot parcursul cărții mă tot gândeam cum vreau să îi citesc toată opera, atât de tare m-a impresionat.

Eu i-am dat 5 stele din 5 și o recomand cu mare căldură tuturor.

Pucte slabe 👎

nu prea au existat puncte slabe, poate unele momente din viața ei puteau fi dezvoltate mai mult, având în vedere că această carte este o selecție de fragmente și nu tot jurnalul ei

Puncte forte 👍

Sensibilitatea și sinceritatea scriitoarei

De la același autor ✍

am mai citit de la Virginia Woolf Mrs. Dalloway.

Despre autor 📜

Virginia Woolf este una dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori ai secolului XX. Woolf este considerată drept una dintre cei mai mari inovatori ai limbii engleze. În operele sale, ea a experimentat atât cu fluxul conștiinței și cu motivele psihologice cât și cu cele emoționale ale personajelor.

 

 


Un gând despre “Nr. 93 din 2019 – Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s