Ciobanul de azi

Cărțile despre Holocaust trebuie să fie scrise bine pentru a putea surprinde esența dureroasă a acelor ani, așa că atunci când dai peste un roman emoționant ce are în prim plan acele vremuri răscolitoare îl citești în liniște, fiind mereu zguduit de ecoul cutremurător al genocidului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pasărea albă este acest gen de carte, prin care R. J. Palacio aduce tinerilor și nu numai o lectură delicată, ce macină și răscolește sufletul, prezentând un episod din milioanele petrecute familiilor evreiești în acele timpuri.

Palacio este cunoscută în întreaga lume pentru romanul Minunea ce abordează bullying-ul și ura față de cei ce nu sunt la fel ca majoritatea, axându-se pe impactul negativității asupra copiilor cu probleme. În 2019 publică primul său roman grafic, Pasărea albă, care se bucură de o primire călduroasă și aclamată. Romanul poartă semnătura scriitoarei americance atât în ceea ce privește textul, cât și ilustrațiile, care au fost ulterior finisate de Kevin Czap.

Pasărea albă ne pune povestea Sarei Blum, o tânără domnișoară ai cărei griji se învârtesc în jurul băieților și a modei cu care trebuia mereu să se asorteze. Desenul și visatul cu ochii închiși reprezentau pricipalele ei activități, fiind mereu ocrotită de iubirea și grija părinților. Însă, lucrurile se schimbă atunci când naziștii intră tot mai mult în libertățile francezilor, astfel că raziile trupelor adverse se intensifică, iar micul orășel al Sarei cade ca următoarea victimă.

Familia Sarei, fiind evrei, este prinsă în plasa naziștilor. Mama Sarei este dusă la muncă în lagăr și nu se mai aude nimic de ea, tatăl Sarei dispare nevăzut, iar Sara scapă ca printr-o minune din mâinile soldaților care au năvălit la școala ei pentru a ridica toți copii evrei.

Salvarea Sarei vine din partea celui mai ciudat copil al școlii, Julien, care o ascunde în hambarul familiei. De aici, romanul ne poartă într-o emoționantă poveste despre acceptare, suflerință, iertare și puterea de a nu te da bătut.

Romanul de 200 de pagini reprezintă povestea Sarei, pe care aceasta, la bătrânețe, i-o împărtășește nepotului său Julian, vrând să îi dea o lecție reală despre traumele prin care au trecut milioane de evrei în secolul XX, cu speranța ca astfel de atrocități să nu se mai repete și în prezent.

Cartea se adresează în primul rând adolescenților, limbajul fiind reglat pentru a fi înțeles întrutotul, dar poate fi citită și de cititorii maturi, povestea având suficient tremur și tensiune pentru a impresiona toate generațiile.

Ilustrațiile sunt foarte bine creionate de Palacio, care aduc un mare plus vizual poveștii tulburătoare, forma de roman grafic fiind mult mai accesibilă publicului tânăr. Cred că desenele acestei cărți pun în evidență anumite stări și sentimente, ajutând cititorul să își imagineze traumele și genocidul acelor vremuri. Eu m-am lăsat vrăjită de culorile pastelate și calde alese pentru reprezentarea poveștii de viață a Sarei, care deși este nevoită să înfrunte o sumedenie de obstacole, o face cu speranța pentru un viitor mai bun.

Mi-a plăcut tare mult povestea simplă, dar mișcătoare a Sarei, pe care Palacio a reușit să o individualizeze cu ajutorul replicilor însemnate, a personajelor bine conturate și a emoțiilor ce schițează forma lineară, atroce și terebrantă a cărții. Cartea transmite o plăpândă stare de bine datorită speranței dată de bunătatea unor oameni simpli, ce sfidează regulile noii conduceri și se lasă purtați de inimile ce știu că trebuie să ajute și să ocrotească orice ființă.

Recomand romanul tuturor cititorilor care vor să se bucure în tihnă de o poveste ce are în centrul său blândețea și îngăduința, iertarea, curajul și puterea de a nu te da bătut în timpul celor mai atroce timpuri. Această istorisire, deși ficțională, transmite multe emoții aspre și cuviincioase deopotrivă, pictând tabloul autentic al sufletului omului, cu bune și cu rele.

Încerc să nu gândesc în termeni de bine și rău. Prefer să gândesc în termeni de lumină și întuneric. Cred că în toți oamenii strălucește o lumină. Această lumină ne permite să vedem în inimile altora, să vedem acolo frumusețe. Dragoste. Tristețe. Omenire. Totuși, unii oameni au pierdut lumina asta. Au înăuntrul lor întuneric și doar asta văd la ceilalți: întuneric. Nu frumusețe. Nu dragoste. De ce ne urăsc? Pentru că nu ne pot vedea lumina. Dani nici n-o pot stinge. Câte vreme lumina noastră strălucește, învingem.

Romanul grafic Pasărea albă de R. J. Palacio a apărut la Editura ART Grafic în această toamnă în traducerea Iuliei Arsintescu, fiind disponibil în format cartonat aici.