Ciobanul de azi

Relația mea cu cărțile Elenei Ferrante a cunoscut un vertiginos avânt în urmă cu un an când am citit Invențiile ocazionale, o colecție de eseuri despre viață scrise pentru un cotidian celebru. După i-a urmat Frantumaglia, un volum ce cuprinde însemnări, fragmente și scrisori ale scriitoarei italiene. Știam încă de pe-atunci că vreau să mă îmbarc și la bordul tetralogiei napolitane, având o presimțire că sigur îmi va plăcea.

Prietena mea genială este primul volum al seriei de patru volume. Este o carte foarte iubită printre cititorii din întreaga lume, ce a fost și ecranizată într-o miniserie de către HBO. Însă, pentru mine nu a fost dragoste la prima vedere. Am mai avut o tentativă de a citi cartea în urmă cu ceva ani, dar am abandonat-o după vreo 50 de pagini. Motivul? Nu voiam să citesc patru volume despre copilăria unor puștoaice din Napoli. Acum însă am vrut să o reiau, știind că s-au schimbat atât de multe în viața mea personală, cât și literară. Și, normal, cartea a mers de minune, fermecându-mă de la primele pagini.

Prietena mea genială este o carte despre începuturile unei prietenii ce marchează viețile a două fetiței din orașul Napoli. Acțiunea demarează în anii 1950, când Lila și Elena se cunosc și își încep prietenia cu suișuri și coborâșuri.

Urmărim toate evenimentele din perspectiva Elenei, o fetiță ce iubește poveștile și cărțile. Fata rebelă a cartierului are o minte ascuțită, ceea ce o face pe Elena să vrea și ea să învețe și mai bine. Perioada copilăriei este urmată de zbuciumații ani ai adolescenței, cu iubiri, certuri, trădări.

„Dacă nu există iubire, devine aridă nu doar viața oamenilor, ci și a orașelor.„

Romanul se bucură de o scriere fină, unde metafora vieții e dată de mersul unui cartier italienesc. Avem o mulțime de personaje, de intrigi, de povești ce imită cu naturalețe viața de zi cu zi. Fiecărui personaj i se alocă spațiul necesar pentru a se dezvolta, iar relațiile dintre protagoniste stau la baza întregii acțiuni.

Mi-a plăcut tare mult cartea, și mă bucur că am așteptat câțiva ani pentru a o citi, astfel putând să îi înțeleg multitudinea de straturi pe care le are. Cred că acest volum, și implicit întreaga tetralogie, își deschide petalele diferit în funcție de vârsta cititorului. O impresie îți lasă dacă o citești în primii ani de tinerețe și alta când deja ești trecut prin greutățile vieții. Iar o astfel de complexitate o au doar cărțile cu adevărat importante și bune.

„Tu ești prietena mea genială, trebuie să devii cea mai bună dintre toți, bărbați și femei.„

O să citesc și celelalte trei romane, normal, dar nu cu o sete ce mă acaparează pe moment, ci în tihnă, pentru a lăsa timpul din poveste să treacă și să se sedimenteze și în viața reală. Dar eu nu o să aștept șaizeci de ani, durata poveștii întregii tetralogii, ci câteva săptămâni, poate luni, în funcție de stare și de cât de pregătită mă simt pentru a reintra în înflăcărata lume a Lilei și Elenei.

Prietena mea genială de Elena Ferrante a apărut în traducerea Ceraselei Barbone la Pandora M și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.

P.S. Pe site-ul Cartepedia.ro am și un profil de librar unde găsiți multe păreri și recenzii despre cărți diverse, pe care îl găsiți aici.