Ultima dată când am fost la bibliotecă am dat peste Disecție, de Han Kang, care deși nu nu se regăsea pe lista mea am zis că nu ar strica să o încerc mai ales că scriitoarea coreeană este în mare vogă în ultimii ani.
Cartea ne prezintă un episod tulburător din istoria Coreei de Sud, care în anul 1980 a trecut prin clipe de coșmar atunci când a avut loc masacrul din orașul Gwangjiu.
În mai al acelui an armata statului a ucis cu brutalitate civilii care protestau, numărul morților ajungând la peste 1.000 dacă e să ne luăm după relatările străine și la 200 după rapoartele oficiale, printre care s-au numărat atât bărbați, cât și femei și copii.
Bineînțeles că numărul celor suferinzi a fost de ordinul zecilor de mii, fiecare corp lăsat fără suflare având în spate o familie ce îl jelea.
Cartea se axează pe câteva perspective ale unor victime, ba chiar avem parte și de impresiile unui copil decedat, care își urmărește corpul neînsuflețit pentru a putea vedea urmările atacului sângeros.
Astfel că scriitoarea Han Kang ne aduce în prim plan un episod de o cruzime de neînchipuit care a lăsat urme adânci.
Pot să spun că mi-a plăcut lectura, am avut și sentimente de milă față de toate personale afectate și sper ca astfel de evenimente să ne ocoloască pe toți.
Cruzimea omului la putere este lait motivul cărții, care prin mărturiile bine conturate de Kang dovedesc cât de important este să alegem în funcții înalte persoane competente, care să ne aducă pacea și democrația, în loc de un regim asupritor și închis.
Recomand cartea tuturor, mai puțin celora care nu stau bine cu stomacul, lectura având parte de detalii brutale și viscerale ce cad destul de greu pentru un cititor ce crede în bunăvoința oamenilor.
Este un exercițiu aproape poetic al dezumanității și al violenței unor persoane inumane, care au fost dispuși să treacă peste sufletele oamenilor pentru a obține ceea ce au vrut.
Ciobanul de azi 