„nimic nu e în neregulă cu mine„ de Ramona Boldizsar – exercițiu nefiltrat al acceptării și purificării

Cred că am mai zis-o, dar o să o mai repet încă o dată: viitorul literaturii românești este pe mâini bune atâta timp cât scriitorii noștrii continuă să își dea frâu liber imaginației și atâta timp cât nu se simt constrânși să placă unui anumit tip de public. Avem nevoie de voci narative și lirice libere și de creații ce nu apelează la metafore imposibile sau alte artificii stilistice ce doar sună bine, dar care de fapt nu transmit gândul brut și aspru al artistului. Poezia contemporană românească evoluează spre curentul exprimării nonșalante, unde nu se țin seama de rigorile genului, transmițând sentimente în forma lor pură sau impură mai bine spus, exact cum le simțim fiecare dintre noi. Ramona Boldizsar este unul dintre acești poeți sinceri, care s-a scuturat de jugurile rimei și ale versificației și și-a dat frâu liber tulburărilor interioare. nimic nu e în neregulă cu mine vine ca un prim pas al poetei originară din Vrancea în lumea poeziei contemporane și ale sale libertine exprimări.

Volumul apărut în acest an la Casa de Pariuri Literare constituie o purificare a eului interior, un strigăt nu de ajutor, ci de înțelegere socială, nu de accept și integrare în colectivele maselor, ci o destăinuire a unui suflet ce vrea să trăiască în tihnă, fără a fi deranjat de cruzimea exterioară. Versurile Ramonei nu cer iubirea publicului, ci vin în ajutorul altora care se confruntă cu anxietatea și acceptarea de sine. Încă de la începutul cărții, vocea singulară a Ramonei se pierde și face loc glasului unitar al tumultului comunitar. Fiecare dintre noi ne putem regăsi în stările eului liric al acestui volum, fiecare vers vine ca o nouă cărămidă în anevoiosul drum al iubirii de sine.

Ce face artistul când se simte la pământ, când se simte neînțeles? Scrie. Se purifică prin fiecare cuvânt așternut pe foaia albă ce odată ce prinde gustul libertății, suge toată amărăciunea mânuitorului peniței. Dar ce face cel ce nu se poate exprima prin scris, care este neputincios în fața spațiilor albe? Citește. Se lasă cuprins de defularea eului liric și își găsește refugiul printre cuvintele sale. Se contopește cu ceea ce citește și împrumută vocea salvatoarea. Ramona Boldizsar își împarte remediul cu cititorii săi, îi invită în intimitatea gândurilor sale și le oferă prilejul de a părăsi lecturarea mai împăcați sau măcar cu o licărire timidă de nădejde.

„vreau să știi că

am ajuns să scriu poezie din necesitate.
Lumea mă întreabă dacă scriu și câteodată mint.
Emoțiile mi le potrivesc în timpuri verbale aleatorii
cuvintele mele stau într-o cușcă a inconștienței mimată prin
conștiința scopului;
miza și motivația personajului (scopul și durata vizitei).
La vârsta asta ar fi trebuit să am multe de povestit
dar sunt prinsă în capcana unui malpraxis cotidian
o existență care-mi consumă tot timpul și pe care o fraudez
în mod consistent și aproape
empatic.„

nimic nu e în neregulă cu mine a apărut în timpul pandemiei de anul trecut și, potrivit scriitoarei, a avut un rol terapeutic, fiind folosit ca un mecanism de protejare emoțională. Versurile Ramonei trec însă de aria unei crize sanitare mondiale și se axează pe individ, cu ale sale temeri mult mai profunde și mai îndelungate, care își găsesc, măcar în trecere, confortul în poezia acesteia. Calitatea volumului Romonei este datorat prospețimii poeziei sale, care se manifestă prin monologuri oneste și sintagme lucide și imperfecte. Aceasta nu încearcă să adere la nici un curent literar, ci își prezintă eului liric, în toată neclaritatea și incertitudinea sa. Așa cum a spus și Olga Ștefan, Ramona este „poeta next door”, fiind un scriitor ce nu vrea să fie liderul unei generații, ci o voce la care poți apela când simți nevoia. De aceea, poezia Ramonei nu te constrânge la lecturi interminabile, ci îți propune un șablon de purtat pentru emoțiile haotice și imprecise.

„tot ce am scris până acum ar putea fi terminat cu un simplu click
sau două
delete are you sure
o iau de la capăt
îmi permit să nu mai scriu niciodată?
să rămân fără singura punte între
mine și mine
între mine și semnificație
între mine și tot ce am înțeles vreodată
dar mai ales
între mine și fetița aceea care a descoperit pentru prima oară
-care a înțeles, mai bine ca mine, niciodată ca mine
că scrisul e cutia toracică, cuvintele sunt coastele, nu mai
contează ce e înăuntru
am nevoie de scheletul ăla
.
.
.
Dacă nu.„

Eu am citit volumul cu o sete pentru refugiu și cu bucuria, apropo de poemul din dormitorul gândurilor mele sutienul din sertarul pentru lenjerie intimă, că sunt contemporană cu poeți precum Ramona Boldizsar. Cred că încă de la acest prim volum, Ramona și-a pus numele pe harta literaturii românești, iar nu pot decât să vă îndemn să o citiți și recitiți. Mulțumesc, Ramona, pentru că ai împărtășit gândurile și stările tale, pe care noi, cititorii, le putem folosi ca și tipare vii de vindecare.

nimic nu e în neregulă cu mine de Ramona Boldizsar este disponibilă pe site-ul celor de la Casa de pariuri literare, printr-un mesaj la un_cristian@yahoo.com sau pe site-urile Libris.ro, Emag.ro sau la librăria din Timișoara – La două bufnițe.

Eu vă recomand să aruncați un ochi și pe site-ul Ramonei pentru multe materiale tare faine, precum poezii, recenzii și articole speciale, dar vă invit să urmăriți și interviul de mai jos, în care tânăra poetă vorbește despre volumul nimic nu e în neregulă cu mine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s