Ciobanul de azi

Cu toate că am trecut de ceva timp de lumea adolescenților, în ultima vreme am început să strecor astfel de cărți printre lecturile mele, mai ales pentru că dau numai peste volume tare bune, cum ar fi Pasărea albă, una dintre preferatele mele de anul trecut, despre care am scris aici. Zilele trecute am devorat romanul Poeta X de la Editura YoungArt, pe care eu l-aș considera musai de citit pentru toți tinerii din ziua de azi. Elizabeth Acevedo nu numai că ne aduce o lectură plăcută și fluidă, dar reușește să dea glas unei generații ignorate de adulți, dar care are atâta nevoie de o exprimare liberă și sinceră.

Ceea ce face ca această carte să fie și mai interesantă pentru publicul tânăr este faptul că naratoarea alege să își spună povestea în versuri liniare, care în 350 de pagini compactează drumul anevoios al unei fete de 15 ani spre libertatea de exprimare. Poeta X este pseudonimul ales de eroina romanului, Xiomara Batista, care se retrage în intimitatea și singurătatea jurnalului pentru a-și da glas pasiunii pentru poezie.

„Uneori mi se pare că doar scrisul mă ferește de durere.”

Cu o mamă habnotică, un tată absent și un frate geamăn a-i cărui istețime o pune mereu în umbră, Xiomara trece prin vâltoarea adolescenței cu multă greutate. Natura a lăsat-o mult mai înzestrată din punct de vedere fizic decât pe celelalte fete, astfel că privirile și atingerile neadecvate din partea băieților o face de multe ori să recurgă la puterea pumnilor și la asprimea vorbelor. Toată viața i s-a reproșat lipsa de evlavie, religia fiind singura salvare în ochii mamei, iar în ultimul timp credința în Dumnezeu șubrezându-se puțin câte puțin în inima și mintea fetei debusolate. Știe însă că rap-ul și versurile rapide îi aduc singurul comfort, astfel că jurnalul i se umble de destăinuiri intime și dureroase.

„Marțea a devenit echivalentul meu

pentru duminica lui mami. Un cerc de rugăciune.”

Cu toate că rasa hispanică nu reprezintă vreun impediment, amenințările cu trimiterile înapoi în Republica Dominicană sunt la ordinea zilei ca metode de pedepsire din partea mamei ori de câte ori Xiomara calcă strâmb. Relația mamă-fiică este unul dintre punctele sensibile ale romanului, care suferă schimbări din rău în mai rău pe cum firea răzvrătită a Xiomarei nu se mai poate ascunde sub carapacea mută a copilului.

„Părinții mei probabil că au vrut o fată care să stea în strană

purtând rochii drăguțe, înflorate și un zâmbet blând.

Au primit bocanci de armată și o limbă tăcută

până când devine ascuțită ca o macetă de pe insulă.”

Cartea este împărțită în trei etape majore ce coincid cu procesele de maturizare prin care Xiomara este nevoită să treacă. Începând cu supunerea la toate regulile mamei, continuând cu momentul de rebeliune față de canoanele bisericești și concluzionând cu eliberarea spiritului său liber de poetă, romanul cucerește inimile cititorilor tineri și nu numai prin sinceritatea vocei narative, cât și prin emoția și durerea cu care fiecare vers este încărcat.

„Ce rost are că Dumnezeu mi-a dat viață

dacă n-o pot trăi cum vreau eu?

De ce dacă ascult poruncile lui

trebuie să nu-mi mai aud propria voce?”

Am intrat în universul crud și tulburat al tinerei protagoniste încă de la primele pagini, fiind captivată de naturalețea personajului principal și de caracterul atât de apropiat de realitatea cotidiană. Tinerii din ziua de azi au nevoie de astfel de lecturi pentru a vedea că nu sunt singuri în lupta cu maturizarea brutală, că se pot regăsi în traseul altora și că se pot inspira din poveștile lor de viață. Cartea oferă și o licărire de speranță, unicitatea fiind greu, dacă nu imposibil, de strivit.

Recomand romanul în versuri cu mare drag, atât cititorilor de peste 14 ani, cât și adultului ce poate nu a avut parte de astfel de lecturi în propria adolescență, este o lectură fluidă și motivațională, o dârză poveste de viață și un exemplu cu temei din literatura pentru cei tineri.

Poeta X de Elizabeth Acevedo a apărut în acest an la Editura YoungArt și poate fi găsit aici.