„Mandala” și „Stările intense” de Oana Cătălina Ninu – lectura ce decojește dedesubturile emoțiilor crude

A trecut ceva timp de la ultima mea lecturare a unui volum de poezie. Nu am planificat acest lucru, nu am evitat în mod intenționat poezia, ci pur și simplu s-a întâmplat să treacă câteva luni fără să mă cufund într-un fotoliu și să încerc să înțeleg eul liric. Am simțit lipsa poeziei în viața mea în acest timp? Da! Și tocmai de aceea, zilele trecute am devorat cele două volume ale Oanei Cătălina NinuMandala și Stările intense.

Născută la țărmul mării și școlită în Litere la București, Oana Cătălina Ninu debutează pe scena literară în 2005, cu volumul Mandala, primit cu multe acolade de către critici și cititori deopotrivă. Mai trec ceva ani, apare în câteva antologii, iar în 2018 lansează cel de-al doilea volum de poezie – Stările intense. Și ca să încheiem cu fast acest mic paragraf informativ, vă mai spun și că poeziile sale au fost traduse în franceză, engleză, cehă și catalană, astfel că opera Oanei promite multe pentru mulți.

Mi-am ales o zi mohorâtă în care să gust poezia Oanei, cerul întunecat și plin de nori învolburați pliindu-se perfect pe tiparul versurilor tumultoase. Nu numai că acestea se aseamănă cu vremea răzbunătoare dintr-o toamnă ploioasă, dar după lecturare te simți atât încărcat de emoții, cât și ușurat de o povară ascunsă ce atârna greu în jurul sufletului.

„luciditatea

luciditatea asta cronică stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne

pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandala fără centru

și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou„

Mandala mutilează gălăgios și neîntrerupt trupul și sufletul, materia lumească având de suferit din cauza neliniștii interioare. Poemele din acest volum sunt prinse într-un vârtej cataclismic, de unde odată intrat, nu ai cum să ieși, nu poți evada, ci doar asista la procesului de defulare, care fără să vrei, îți include și propriile trăiri și nemulțumiri.

Acuitatea cu care fiecare poem este îmbrăcat vine la pachet cu o înșiruire de senzații aproape palpabile, eul liric dezmățându-se fără jenă în fața cititorului. Pudicitatea este cel mai mare dușman al acestui volum, versurile fiind îmbibate în haosul tinereții, unde fiecare senzație, gând sau emoție este trăit la intensitate maximă. Se simte și un puternic sentiment de răzvrătire contra tuturor și a toate, propriul corp și lumea înconjurătoare alterând cumva miezul sufletului.

„(flash)

sunt atât de vie atât de vie încât îmi vine să-mi exfoliez

câteva straturi din placenta de pe spate

și să v-o dau s-o mâncați cu mujdei ca la câini

noaptea strig în somn mă zvârcolesc în cearșafuri de carne

îmi atârnă trupul prin aer bucăți-bucăți în jurul meu

sângele ca o pânză de păianjen unghiile întoarse-năuntru

și eu înghiocată în ghemotoace de vată cu mintea metalizată

de-acum totul s-a șters viața e frumoasă

toate dorințele se împlinesc„

Pe de altă parte, Stările intense ne prezintă o latură mai matură a eului liric, care deși nu se sfiește să se indigneze la nedreptățile lumii înconjurătoare, o face pe un alt ton, mai domol și mai puțin abraziv. Evoluția dintre cele două volume este una evidentă, însă acestea se și diferențiază prin ochii cu care se privește ambianța din jur.

Stările intense este un volum ce își merită titlul din plin, însă forța sentimentelor nu se măsoară în imagini brutale, ci emoțiile sunt prezentate pe un ton mișcător și sensibil.

am putea scrie despre frumusețe

despre degetele subțiri desprizându-se egal de pe tăietor

despre cerul senin din ziua înmormântării bunicii

despre ușurința cu care rupi aripile viespilor prinse în flori

am putea scris despre fericire

despre viața crestând pulpe tare și obraji decojiți

despre sarea amară de pe buricele degetelor încrețite sub apă

dar nimeni nu crede în frumusețe

nimeni nu crede în fericire

și totuși credem în dragoste în viață

în tinerețea pe care-o strângem în brațe

ca pe păpușa de cârpă cu ochii scoși

de la o vreme bem tot mai mult

ne prefacem că avem ce ne spune

că ne pasă că trăim că suntem „autentici”

că nu golul ăsta strâns adânc între coaste

ne întinde peste pleoape o pulbere de sticlă

ușor strălucitoare”

Eu m-am simțit mai aproape de Stările intense decât de Mandala, poate pentru că dintotdeauna am fost o fire mai retrasă, și nu un difuzor voluminos ce își urlă emoțiile. De asemenea, nu am avut cum să nu apreciez ilustrațiile volumului din 2018, realizate la perfecție după calapodul poemelor de către Arabella Krebs. Cred că desenele în alb și negru nu doar întăresc caracterul difuz al poeziei, dar dau viață întregii lumi interioare a eului liric.

Cui i-aș recomanda poezie Oanei? Cititorului matur, cu o minte deschisă și un auz fin pentru dedesubturile mai profunde, dar și cuiva ce încă nu crede în valoarea poeziei contemporane românești. Ai nevoie însă de starea necesară pentru a te lăsa cuprins întru totul de lumea viscerală a eului liric, de aceea se preferă zilele mohorâte, lumina alungând o parte importantă din farmecul lecturii.

Mandala și Stările intense de Oana Cătălina Ninu sunt disponibile pe site-ul editurii Casa de pariuri literare, unde găsiți și edițiile sonore ale volumelor în lectura acesteia. Vă las mai jos atât o mostră din Mandala, cât și booktrailer-ul pentru Stările intense.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s