Recenzie „Casa veselă. O tragicomedie de familie” de Alison Bechdel

Casa veselă duce cu gândul la o poveste haioasă, tip rom-com, ce începe și se termină cu membrii familiei zâmbind cu toată gura în timp ce iau cina împreună. Însă, dacă ne uităm mai departe, dăm peste partea a doua a titlului – O tragicomedie de familie – care deja schimbă registrul, ducându-ne în spațiul ironiei și al umorului negru. Scris de Alison Bechdel și publicat pentru prima dată în 2006, volumul a fost nominalizat la National Book Award, fiind considerat unul dintre cele mai bune romane grafice scrise vreodată. Ei, și cu o așa recomandare, nu aveam cum să nu citesc și eu cartea apărută la noi la ART Grafic.

Alison Bechdel își scrie autobiografia folosindu-se de forma benzilor desenate, astfel că textul prinde viață cu ajutorul imaginilor dinamice. Americanca nu merge pe tiparul clasic al benzilor desenate colorate, ci scrie totul în alb și negru, cărora le adaugă un verde spălăcit. Se pare că i-au trebuit șapte ani pentru a termina cartea, aceasta trebuind să-și pozeze pentru fiecare chip, luându-și de acolo inspirație pentru roman.

Cartea pune accent pe copilăria lui Alison și pe relația pe care aceasta a avut-o cu tatăl ei. Se spune că fetele sunt mai atașate de tați, în timp ce băieții sunt mai mămoși, și cu toate că aceasta nu este neapărat o regulă, este un tipar confirmat de acest roman. Așadar, în centrul poveștii îi avem pe Alison și pe tatăl ei, care, surpriză, moare la vârsta de doar 44 de ani, ca și F. Scott Fitzgerald, cel ce i-a inspirat nu doar pasiunea pentru cărți, ci și întreaga filosofie a vieții. Acest amănunt nu este vreun spoiler masiv, fiind menționat chiar în primele pagini. Astfel că romanul este o repovestire a celor mai importante momente din relația celor doi, momente ce au dus la formarea lui Alison.

Un aspect foarte important al cărții este factura sa de lectură LGBT, Alison povestind cum a ajuns să își dea seama că îi plac fetele și cum acest fapt o adus-o mai aproape de latura homosexuală a tatălui său. Revelațiile avute în facultate, dar și șocantele dezvăluiri despre viața ascunsă a tatălui duc acest roman în fruntea muntelui de cărți-cult ale literaturii LGBT.

Înainte de a începe lecturarea cărții nu știam că lesbianismul sau homosexualitatea sunt subiecte centrale ale cărții, dar m-am bucurat când am dat peste o lectură închegată, plină de ironie și umor negru, ce nu doar derulează evenimente din copilărie, ci disecă și analizează momentele cheie ce au definit atât o importantă artistă de azi, cât și o relație non-conformistă dintre tată-fiică.

De-a lungul romanului sunt presărate aluzii glumețe și referințe literare istețe, acestea întărind caracterul singular și atractiv al poveștii. Cum evenimentele prezentate nu sunt într-o ordine cronologică, unele chiar repetându-se când apar noi informații, cartea te ține în priză pe tot parcursul lecturii, ilustrând o lume atipică, umplută până la refuz de pasiunea tatălui pentru decorațiuni învechite sau parentingului său aspru.

„suferința se manifestă în diverse feluri, chiar și prin absența suferinței„

Mi-a plăcut cartea, mi-au plăcut ilustrațiile, mi-au plăcut replicile acide, amuzante sau profunde, și mai ales, mi-a plăcut ironia și umorul negru cu care fiecare din cele șapte capitole este presărat. Recomand cartea și pentru conținutul ei LGBT, dar și pentru forma de benzi desenate.

Casa veselă. O tragicomedie de familie de Alison Bechdel a apărut în traducerea Iuliei Gorzo la ART Grafic și este disponibilă aici.


Un gând despre “Recenzie „Casa veselă. O tragicomedie de familie” de Alison Bechdel

Lasă un comentariu