„Pisica neagră și alte povestiri de groază” de Edgar Allan Poe – 4 povestiri ce pictează tabloul macabrului, al fricii și al întunericului nemilos

Prin toamna anului trecut mă delectam cu Prăbușirea Casei Usher, un puternic volum de povestiri unde frica, tragicul și întunericul sunt genial expuse în zece narațiuni una și una. Și pentru că realitatea nu este doar despre povești de dragoste sau thrillere antrenante, zilele trecute am revenit la Edgar Allan Poe și am citit Pisica neagră și alte povestiri de groază. Am dat peste patru nuvele intense, unde grotescul și macabrul se joacă cu mintea cititorului.

Cu toate că este publicat la Polirom Junior, la secțiunea de +11, nu recomand în nici un fel acest volum adolescenților așa tineri. De ce? Pentru că în ciuda scurtimii povestirilor, acestea nu lasă nimic neîntors, elementele vii ale cotloanelor ascunse ale minții omului fiind minuțios măcelărite cu ajutorul stilului vivid și malefic al scriitorului american. Pisica neagră, Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană, Morella și Masca Morții Roșii sunt cele patru tablouri narative ce dau viață volumului de față.

Volumul începe în forță, cu o povestire ce se învârte în jurul unui bărbat ce este bântuit de pisica lui neagră, asta după ce aceasta a rămas fără un ochi. Nu vă spun cum de a ajuns să aibă doar un ochi, dar vă avertizez că scena cu pricina este de o explicitate îngrozitoare. Așa că dacă iubiți animalele, în special mâțele, o să fiți cutremurați la citirea acestei povestiri.

„Cine oare nu s-a trezit de o sută de ori comițând un act josnic sau prostesc nu pentru alt motiv decât că știa că nu ar fi trebuit să-l comită? Nu avem în noi o înclinație perpetuă, în pofida judecății noastre, de a viola ceea ce se cheamă Legea numai pentru că o înțelegem ca atare? Acest spirit al perversității, spun, mi-a adus prăbușirea finală. Această insondabilă dorință a sufletului de a tortura pe sine – de a-și violenta propria natură, de a face rău doar de dragul răului – fu cea care mă îndemnă să continui și în final să desăvârșesc răul pe care îl pricinuisem inofensivului dobitoc.„

Nici cea de-a doua povestire nu dezamăgește, Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană ducându-ne în spatele ușilor închise ale unui ospiciu. Aici, linia de diferențiere dintre oamenii nebuni și cei sănătoși este foarte subțire, ba chiar se diluează în timpul unei cine festive.

Morella ne duce în intimitatea unei familii ce nu poate scăpa de puterea sorții, sau a karmei, depinde din ce unghi privești. Un bărbat ajunge să fie bântuit de amintirea fostei sale soții, asta după ce multă vreme a vrut-o moartă.

Volumul este încheiat de Masca Morții Roșii, o povestire unde moartea nu ține cont de bani sau statut atunci când își cere plata. Un prinț crede că poate scăpa din ghearele ciumii ce măcelărește populația, acesta alegând o mână de oameni cu care să se închidă într-un ținut select, cu băuturi, mâncăruri alese și distracție non-stop. Dar cumva, Moartea tot se furișează la balul dansant. Această povestire se regăsește în varianta originală și în volumul Prăbușirea Casei Usher, unde, trebuie să recunosc, a avut un impact mai intens.

„Și Bezna, și Declinul, și Moartea Roșie aveau deplină stăpânire peste toate.„

Avem așadar o suită de personaje și situații ce pictează tabloul macabrului, al fricii și al întunericului nemilos. Singurul element care ar putea să te ducă cu gândul la o carte pentru adolescenți este forma vizuală a volumului, care este împânzit de ilustrațiile realizate de Radu Răileanu. Însă, la o privire mai atentă, nici ilustrațiile nu scapă de atingerea goticului, astfel că tot volumul, de la copertă și până la ultima pagină este recomandat cititorilor maturi.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură rapidă de devorat, dar cu o greutate imensă în sfera întunecată a goticului. Poe știe să mânuiască penița și să dea viață coșmarurilor ce bântuie majoritatea oamenilor. Frica este elementul central în jurul căreia se țes povești cu iz supranatural ce dau fiori pe șira spinării și te rup din cotidianul mai mult sau mai puțin anost. De aceea, recomand volumului celor ce nu sunt slabi de înger, celor ce vor să citească narațiune gotică clasică sau celor ce sunt în căutare de lecturi / senzații tari.

Pisica neagră și alte povestiri de groază de Edgar Allan Poe a apărut în traducerea lui Liviu Cotrău la Polirom Junior și este disponibilă pe site-ul celor de la Cartepedia aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s