Edgar Allan Poe este unul dintre cei mai importanți scriitori americani ai secolului al XIX-lea, ale cărui lucrări încă influențează cititorii din ziua de azi. Cunoscut pentru operele sale gotice, americanul se poate mândri cu o colecție impresionantă de nuvele și poezii ce stau la baza acestui curent literar. Una dintre cele mai apreciate scrieri ale sale este nuvela Prăbușirea Casei Usher, publicată pentru dată în 1839, care este considerată un exemplu ideal al absolutului stilului său.

Pe lângă această nuvelă, volumul despre care vă vorbesc astăzi mai conține încă alte nouă povestiri care surprind întru-totul esența apăsătoase a toamnei. Lecturarea acestui volum apărut în traducerea lui Liviu Cotrău în colecția Top 10+ nu numai că facilitează apariția senzației anotimpului ploios, dar transportă cititorul în cotloanele cele mai întunecate ale minții.
Prăbușirea Casei Usher și alte povestiri vine la pachet cu o atmosferă apatică, unde amețeala și confuzia joacă un rol crucial în desfășurarea nuvelelor. Fiecare povestire are o încărcătură emoțională aparte, care te ține ancorat în lectură și care te poartă pe tărâmurile ascunse ale sufletului aflat mereu în agonie.
„Voi pieri, zise el, trebuie să pier de această jalnică sminteală. Așa, așa, și nu altfel, mă voi sfârși. Mi-e groază de întâmplările care vor veni, nu de ele în sine, ci de urmările lor. Mă cutremur la gândul că vreuna dintre ele, chiar și cea mai banală, ar putea acționa asupra acestei insuportabile tulburări sufletești. La drept vorbind, nu mi-e silă atât de primejdie, cât de efectul ei absolut: terioarea. În starea asta jalnică de slăbiciune simt că mai curând sau mai târziu va sosi clipa când va trebui să renunț la viață și la rațiune în lupta cu sinistra fantasmă: FRICA.„ (Prăbușirea Casei Usher)
Starea de tragic definește fiecare povestire, fără însă a lăsa cititorul să se piardă în destinul osândit al personajelor. Goticul își face simțită prezența încă de la primele acorduri narative ale volumului, cititorul îmbarcându-se într-o călătorie de 200 de pagini spre tărâmul confuz al minții umane, unde rațiunea și nebunia sunt despărțite doar de o linie minusculă.
William Wilson, Prăbușirea Casei Usher, Omul făcut bucăți, Dracul în clopotniță, O coborâre în Maelstrom, Masca Morții Roșii, Puțul și pendulul, Crimele din Rue Morgue, Ligeia și Eleonora sunt cele zece nuvele ce alcătuiesc volumul și care cuprind atât povești cu elemente gotice și horror, cât și mystery, thriller sau chiar apocaliptic.
Eu m-am lăsat cufundată în atmosfera gotică a narațiunii, fiind transpusă pentru câteva ore în întunericului secolului al XIX-lea. Cum ne cum, am citit cartea la ore târzii, astfel că noaptea a jucat un rol important în crearea ambianței perfecte pentru lecturarea volumului.
„Mă trag dintr-o familie vestită pentru vigoarea imaginației și ardoarea pasiunii. Oamenii spuneau că sunt nebun; dar a rămas un lucru nedeslușit dacă nebunia este sau nu sublimul inteligenței, dacă tot ce înseamnă glorie – tot ce înseamnă profunzime – nu izvorăște cumva dintr-o boală a gândirii, din stări de exaltare a minții în dauna intelectului general.„ (Eleonora)

Am rămas profund impresionată de stilul de scriere al lui Poe, mai ales datorită complexității acestuia. Evenimentele în sine nu erau plăsmuiri spectaculoase ale imaginarului, dar felul în care naratorul a prezentat chiar și cele mai mici detalii ale întâmplărilor au făcut ca poveștile să capete o importanță aparte.
Umbrele și frigul reprezintă senzațiile de bază ale volumului, care alături de elementele psihologice ale minții umane formează cadrul ideal pentru literatura lui Poe. Fiecare descriere are un sens, fiecare zbucium lăuntric își găsește răspuns în narațiunea americanului, care nu se sinchisește să prezinte latura întunecată a omului.
Simbolismul joacă de asemenea un rol important în structura volumului, Poe nepierzând nici o ocazie pentru a-și etala talentul de plăsmuitor alegoric.
Când am început lecturarea acestui volum nu m-am așteptat să dau peste o narațiune sublimă a genului gotic, cu personaje atent creionate și întâmplări ce captează printr-o atmosferă obscură și cenușie. Cred că este lectura perfectă pentru acest anotimp al toamnei, timpul de afară aducând o doză în plus de mister și angoasă ce întăresc caracterul sumbru și pierdut al nuvelelor.
Prăbușirea Casei Usher și alte povestiri de Edgar Allan Poe este disponibil pe site-ul celor de la Cartepedia aici.

Un gând despre “Recenzie „Prăbușirea Casei Usher și alte povestiri” de Edgar Allan Poe”