După cum vă spuneam pe instagram, am început de 2 zile carte babană a lui Joel Dicker, Adevărul despre cazul Harry Quebert, și cu toate că eu citesc destul de mult într-o zi, încă nu au terminat-o.
Cu toate acestea, în această după-amiază am decis să citesc ceva diferit, așa că am lecturat cartea lui P.F. Thomese, Copilul-umbră.
Această carte este un poem în proză, o lectură reflexivă și emoționantă a unui părinte care și-a pierdut copilul la puțin timp de la naștere.
Mi-a plăcut cartea, recunosc, m-au atins unele părți și e drept că astfel de trăiri nu prea poți să ți le imaginezi în adevăratul sens al cuvântului până nu le trăiești pe pielea ta, lucru pe care nu îl doresc la nimeni.
Mi-a plăcut sensibilitatea poemelor, fragilitatea cu care tatăl își descria fetița, emoția pe care o regăseai în orice frază și mai ales, durerea de care acesta nu se putea dezlipi.
Copilul-umbră nu este o lectură pentru orice moment al zilei, nu este o lectură pentru orice zi, este o carte ce trebuie citită cu mare delicatețe, ea având o încărcătură emoțională foarte mare.
Această carte nu te învață cum să trăiești cu durerea de a-ți fi pierdut un copil, ci îți descrie durerea prin care acest tată trece, durere ce diferă de la persoană la persoană.
Puncte slabe 👎
parcă mă așteptam la niște pasage și mai expresive
Puncte forte 👍
o relatare foarte sensibilă a trăirilor și sentimentelor de durere
De la același autor ✍
Aceasta este prima carte
Despre autor 📜
Thomese este un autor olandez, care a publicat această carte după moartea ficei lui, cartea devenind bestseller
Ciobanul de azi 