Ciobanul de azi

A doua zi din maratonul 7 CĂRȚI în 7 ZILE a fost dedicată piesei O mie și una de nopți, de Mario Vargas Llosa.

După cum îi spune și titlul, cartea este o adaptare a celebrei culegeri de povestiri, carte ce este un important stâlp în istoria literaturii universale. Eu știam câte ceva despre carte, știam povestea în mare, dar această piesă m-a făcut să o înțeleg mult mai bine.

În primul rând, cartea lui Llosa începe cu discursul acestuia la decernarea Premiului Nobel din 2010, discurs ce se bazează pe importanța literaturii în viețile oamenilor și în viața lui, bineînțeles. Vă las aici mai jos trei citate din discurs care mie mi-au plăcut foarte mult și care însumează convingerile lui:

Lectura îmi transforma visul în viață și viața în vis, punând la îndemâna omulețului care eram universul litearturii.

Scrisul, ca și cititul, e o formă de protest împotriva neajunsurilor vieții. 

Inventăm povești pentru a putea trăi cumva nenumăratele vieți pe care ni le dorim, când de fapt noi, oamenii, abia dispunem de una singură. 

De ce a fost nevoie de acest discurs înainte de piesa de teatru? Ei bine, pe cât de bizar ar părea, pe atât de bine ales acest text este, deoarece în acest discurs auzim păreri mai mult decât sincere despre ceea ce înseamnă povestea și literatura pentru om, pentru sufle, O mie și una de nopți fiind despre povești și despre rolul lor în supraviețuirea omului.

Regele Șahriar a descoperit că în timp ce era el plecat de acasă, soția lui împreună cu domnișoarele ei de companie aveau orgii împreună cu ceilalți oameni de la curte, așa că i-a omorât pe toți și ca să se răzbună pe faptul că nevasta i-a frânt inima, în fiecare seară se căsătorește cu o fecioară după care, la răsărit, îi taie capul.

În scenă apare Șeherezada, o fiică de prim-ministru, care cere să fie căsătorită cu regele. Pentru a-și salva pielea, aceasta începe să îi spună o poveste regelui, iar în zorii zilei lasă povestea într-un punct culminant, așa că regele este nevoit să o cruțe pentru a afla deznodământul în seara următoare.

Astfel, în fiecare seară povestea este intenționat lăsată într-un apogeu, tocmai pentru a putea fi continuată a doua zi, Șeherezada salvându-se în acest fel timp de o mie de nopți.

Piesa are doar doi actori, care joacă toate personajele prezentate, ba mai mult, Llosa a jucat el însuși rolul lui Șahriar la un moment dat, reprezentație ce l-a uimit chia și pe el.

Nevoia de poveste este ceea ce îl determină pe rege să o cruțe pe femeie noapte de noapte, lucru ce simbolizează nevoia noastră, a fiecăruia, de fantastic, de imaginabil, de ficțiune. Povestea a fost singurul lucru ce a ținut-o în viață pe Șeherezada, acesta jucând rol de colac de salvare, de apă, de tot.

Mi-a plăcut această alegorie, această conexiune între lumea imaginailului, a ficțiunii, și cea reală, crudă a vieții de zi cu zi. Eu citesc destul de mult, iar atunci când iau o pauză mai mare de 2 zile simt nevoia de lectură, ca și cum mintea mea are nevoie de doza de cultura, de ficțiune.

Mi-a plăcut tare mult această piesă, o recomand atât celor care ați citit culegerea originală, dar și celor care vreți să vedeți o poveste mai mult decât sensibilă despre ceea ce înseamnă lectura pentru om.

Puncte slabe 👎

piesa putea fi puțin mai lungă, mai amănunțită

Puncte forte 👍

o poveste foarte sensibilă și frumoasă

De la același autor ✍

Am mai citit Băieții și alte povestiri și Cine l-a ucis pe Palomino Molero?

Despre autor 📜

Mario Vargas Llosa este un scriitor născut în Peru, laureat cu premiul Nobel pentru literatură în 2010