Portretul unei căsnicii fragile în „Rămâi cu mine” de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀

Rămâi cu mine este un roman contemporan ce portretizează fragilitatea unei căsnicii, scris de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀.

Trebuie să recunosc că nu am mai citit nimic de la vreun scriitor nigerian, dar tare am fost curioasă atunci când din întâmplare mi-a picat cartea în mâini, lucru pentru care îi mulțumesc Loredanei (@bookworm_in_a_cozy_corner pe IG).

Cu toate că aveam alte lecturi pe listă, ceva m-a atras la această carte, care m-a prins de la primele pagini.

Cât de fragilă este o căsnicie? – aceasta pare a fi deviza în jurul căreia se desfășoare evenimentele prezentate.

Rămâi cu mine ne prezintă viața unui cuplu nigerian care se luptă atât cu infertilitatea, cât și cu o societate ce acceptă poligamia și care pune la pământ drepturile femeii.

Yejide și Akin sunt căsătoriți de patru ani de zile, dar pâna acum nu au avut parte de nici un copil. Au mers și la doctori, dar tot nimic. Însă, cu toate că nici un specialist nu ar zice că Yejide ar fi de vină, ea este țapul ispășitor, ajungând rușinea familiei soțului, care nu contenesc să o denigreze în public.

Mama lui Akin este tipul femeii de modă veche, fără inimă sau scrupule, care la fiecare vizită săptămânală aduce cu ea o femeie ce ar putea deveni soția numărul doi a fiului ei.

Yejide și Akin nu vor o relație poligamă, dar insistențele mamei acestuia îl fac pe bărbat să cedeze, luându-și astfel o nouă soție. Mi-a plăcut, însă, faptul că acesta nu s-a atins de fată, nevrând să aibă o nouă nevastă, ci doar o familie fericită cu Yejide.

Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ realizează portretul ambilor soți, sintetizând defectele fiecăruia. Avem așadar parte de două perspective narative, care se împletesc într-o poveste sensibilă ce analizează colțuri întunecate ale iubirii și ale sufletului uman.

Cartea nu este doar despre incapacitatea de a avea copii, ci și despre compromisurile unor soți ce se iubesc, dar care nu pot trece peste anumite constrângeri sociale.

În plus, ce s-ar alege din dragoste dacă n-am forța la maximum adevărul, fără aceste versiuni îmbunătățite ale noastre pe care le afișăm ca fiind singurele existente?

Mi-a plăcut tare mult cartea, am rămas uimită la unele pasaje dureroase, am suferit alături de Yejide în momentele de cumpănă și m-am înfuriat pe societatea atroce, care refuză să se schimbe, chiar și în secolul XXI.

Drama familială este plasată în contextul politic tumultos, plin de răsturnări de guverne și alegeri politice sângerioase. Pentru mine, personal, au fost prea multe detalii legate de proteste și alte scandalizări, preferam mai mult detaliu asupra problemelor deja existente în nucleul familiei.

Nu am fost mare fan al saltului în timp sau între perspective, care nu au venit delimitate, ci sporadic, dar m-am obișnuit pe parcurs.

Recomand cartea cu mare drag, are un stil de scriere simplu, dar fluid, care captează emoționant durerea și chinul prin care trec o familie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s