Recenzie „Secrete îngropate” de Lynda La Plante

De ceva vreme particip alături de câțiva oameni tare faini la blog tour-uri săptămânale dedicate literaturii crime și am adunat până acum câteva cărți bune, iar altele foarte bune. Săptămâna aceasta ne îndreptăm atenția asupra unui nou titlu de la Crime Scene PressSecrete îngropate de Lynda La Plante.

Cu toate că romanul a început foarte bine, prinzându-mă în mrejele sale, trebuie să recunosc că nu e chiar un thriller de nota zece, protagonistul având anumite momente discutabile. Dar, fără doar și poate, Secrete îngropate este un thriller solid, cu multă acțiune, salturi în timp și un final ce mie mi-a plăcut.

Romanul merge pe urmele unui cadavru necunoscut găsit carbonizat într-o casă abandonată ce odată i-a aparținut unei polițiste acum decedate. Și dacă asta nu ar părea suspect, trupul putând fi al vreunui vagabond rătăcit, treaba se complică când lângă acesta sunt găsite resturile arse ale unui teanc de câteva milioane de lire. Banii par să fie din cel mai mare jaf de tren din istoria Marii Britanii, bancnotele fiind expirate de ceva timp, furtul având loc în urmă cu peste douăzeci de ani în urmă. Nici până în ziua de azi nu au fost găsiți făptașii, iar banii nu au circulat pe niciunde, astfel că acest cadavru este portița spre redeschiderea acelui mare caz.

De anchetare se ocupă Poliția Metropolitană, în echipa căreia este și Jack Warr, un detectiv cu mult potențial, dar puțină aspirație de a urca treapta în grad. Însă, acest caz pare să-i fi dat avântul de care avea nevoie, la pachet cu propria investigație cu privire la tatăl său adevărat, care ar fi fost în trecut mare pilot de mașini, participând atât la curse legale, cât și ajutând anumite persoane nu tocmai oneste să-și ia tălpășița într-o mașină rapidă.

Eu zic că sună tare bine, unde mai pui că acest roman revizitează personajele celebre dintr-o altă trilogie de-a Lyndei – Văduve – care a fost și ecranizată în urmă cu ceva ani într-un film cu o distribuție de vis. Acest grup de femei certate cu legea au fost creierul din spatele marelui jaf, iar în romanul de față le vedem îmbătrânite, dar încă pline de vlagă și șiretlicuri.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură alertă, cu personaje captivante. Ceea ce spuneam la început despre momentele discutabile ale protagonistului este legat de Jack Warr și dorința sa bruscă de a-și căuta tatăl natural, asta după ce în cei 36 de ani ai săi nu a simțit niciodată nevoia de a o face. Dar uite că tot eu îl scuz, tatăl adoptiv al lui Warr fiind pe moarte, așa că acum a primit binecuvântarea acestuia de a-și cunoaște rădăcinile.

E drept că poate îmi erau mai simpatice bătrânele nelegiuite dacă citeam înainte trilogia Văduve, dar am prins din mers câteva detalii despre fiecare personaj în parte. Lynda La Plante este un nume greu al literaturii crime, așa că mă bucur că am ajuns și eu într-un final la cărțile ei. Sunt curioasă unde va merge această serie Jack Warr, dar fără să vă dau vreun spoiler, vă spun că detectivul englez promite multe momente antrenante.

Secrete îngropate de Lynda La Plante a apărut în traducerea Oanei Dușmănescu la Crime Scene Press și este disponibilă aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititori înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și pe blogurile lor pentru a putea citi și părerile lor cu privire la carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-Antologii, FalledCitește-mi-l și Pălărisme.


4 gânduri despre “Recenzie „Secrete îngropate” de Lynda La Plante

Lasă un comentariu