Recenzie „Sfâșiere” de Ragnar Jonasson

O nouă săptămână, un nou blog tour dedicat literaturii crime. De data aceasta ne întoarcem în frigurosul nord al Islandei, unde dăm peste un polițist local ce încearcă să elucideze o moarte suspectă din anii ’50.

Sfâșiere este al patrulea volum al seriei Dark Iceland, fiind precedat de către romanele Negură, Orb în noapte și Orb în zăpadă. Ragnar Jonasson este autor acestei seriei, unul dintre numele de seamă ale literaturii crime ale ultimilor ani. De la scriitorul din Reykjavik am mai citit și Fata care a murit, a cărei recenzie o găsiți aici.

Cu toate că Sfâșiere este al patrulea volum al seriei, nu am avut nici o dificultate în a urmări acțiunea sau personajele. Nu am citit niciunul dintre celelalte volume, dar tot am reușit să îmi fac o idee despre protagonistul Ari Thor, un polițist aflat într-o mică așezare în nordul Islandei.

Romanul ne duce în inima orășelului Siglufjorour, unde toți cetățenii sunt în izolare din cauza unei pandemii ce este pe cale să erupă. Pe străzii pustii circulă doar preotul și polițistul. Cel din urmă este Ari Thor, care acceptă provocarea unei anchete neobișnuite.

Ari Thor încearcă să deslușească ițele unei morți suspecte ce a avut loc în urmă cu peste cincizeci de ani, atunci când o femeie moare otrăvită. Mulți au văzut acest deces ca fiind o sinucidere din partea femeii, asta după ce de mai bine de un an de zile locuia împreună cu soțul, sora și soțul acesteia într-o așezare retrasă, de printre fiordurile ascuțite. Nepotul femeii este cel care încearcă să afle ce s-a întâmplat de fapt, dacă a fost sinucidere sau crimă.

În același timp, romanul explorează și moartea fiului primului-ministru al țării, care a fost călcat mortal cu mașina. De acest incident mediatizat este legată și dispariția unui copil. Cum sunt legate aceste două incidente aflați dacă citiți cartea, normal.

Personajul lui Ari Thor este creionat ca fiind polițistul inteligent, care are probleme în dragoste, dar mult fler și noroc în ceea ce privește indiciile ascunse pentru rezolvarea misterelor. Acesta cumva este indecis în ceea ce privește viitorul său, așa că se mulțumește cu turele de noapte din secția locală de poliție. Ambiția lui se oprește la cazurile avute.

Ca parte feminină puternică o avem pe Isrun, o jurnalistă din capitală care se ocupă cu moartea fiului primului-ministru și a dispariției copilului. Isrun și Ari Thor sunt legați de faptul că jurnalista îi ia acestuia un interviu prin telefon legat de carantina din nord, dar îl și ajută pe acesta cu ancheta sa legată de evenimentele din trecut. Mi-a plăcut relația dintre cei doi, pur profesională, fără glume indecente sau aluzii impertinente.

Ritmul romanului este unul alert, capitolele scurte, peste tot domnind o atmosferă misterioasă. Un alt plus al cărții este faptul că are doar 270 de pagini, așa că este lectura ideală dacă nu aveți prea mult timp, dar simțiți nevoia unei anchete polițiste solide. De altfel, toată seria are un potențial mare, toate volumele fiind lecturi scurte și antrenante.

Sfâșiere de Ragnar Jonasson a apărut în traducerea lui George Arion Jr. la Crime Scene Press și este disponibilă aici.

Romanul se bucură în aceste zile și de un blog tour printre cititori înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și pe blogurile lor pentru a putea citi și părerile lor cu privire la carte: Literatura pe tocuriBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniAnca și cărțileAnalogii-AntologiiFalled și Citește-mi-l.


Un gând despre “Recenzie „Sfâșiere” de Ragnar Jonasson

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s