Ciobanul de azi

Fie vară, fie toamnă, Agatha Christie nu dă greș niciodată!

Continui #provocareaAgathaChristie cu Moarte pe Nil, una dintre cele mai apreciate și citite cărți de la marea doamnă a literaturii polițiste, operă considerată și de scriitoarea însăși ca fiind unul dintre cele mai reușite romane ale sale.

Așadar, avem parte de o lectură mai mult decât bună, cu mult suspans și mister de-a lungul marelui fluviu Nil.

Influențele egiptene sunt mai mult decât proeminente în această carte, care se bucură și de prezența unei ambianțe și peisaje încântătoare, ce fac lecturarea cărții o adevărată plăcere.

Cu toate că majoritatea cărților polițiste pleacă de la o crimă misterioasă înfăptuită la începutul romanului, Moarte pe Nil merge pe un alt tipar, unde relațiile dintre personaje escaladează ușor-ușor, până ce unul dintre ei este ucis, iar suspecți sunt cam toate persoanele din jurul său.

Croaziera de pe Nil este formată dintr-o echipă de personaje pline de personalitate, fiecare ascunzând parcă un motiv suspect ce le-ar explica prezența în această călătorie.

În fruntea listei de pasageri se numără Linnet Ridgeway și Simon Doyle, care aleg această croazieră ca lună de miere după neașteptata lor căsătorie fulger. Linnet este una dintre cele mai bogate femei din Anglia, care alege să se mărite cu un tânăr fără prea mult rost în viață, Simon, care este de fapt fostul iubit al celei mai bune prietene ale noii sale soții, Jacqueline de Bellefort.

Se pare că amărăciunea lui Jacqueline se adâncește cu fiecare zi, aceasta urmărindu-i obsesiv pe cei doi peste tot, fie că e vorba de Londra, vreo țară străină din Europa sau croaziera de pe Nil.

Ceilalți pasageri sunt diverși, dar cumva toți roiesc în jurul aristocratei Linnet, fie că e vorba de vreun motiv bănesc sau legat de trecutul tinerei: o mamă împreună cu fiel ei recalcitrant, o domnișoară bătrână și cleptomană, o scriitoare alcoolică și ratată alături de fiica sa, un conte englez, un arheolog suspect sau un avocat trimis cu ordine specifice legate de averea lui Linnet.

În fruntea tuturor îl găsim pe unicul Hercule Poirot, care deși se află într-o meritată vacanță, unde vrea să scape de griji și cazuri misterioase, se vede nevoit să ancheteze abrupta moarte a lui Linnet, care este găsită împușcată de la scurtă depărtare în patul său.

– Mais, oui, spuse el. Trebuie să recunosc că îmi place să epatez. Sunt un om vanitos. Sunt plin de îngâmfare. Îmi place să spun: „Vedeți cât de deștept e Hercule Poirot?”

Cartea țese un caz misterios, unde banii și dragostea se împletesc într-un joc periculos pe viață și pe moarte, pictat pe un decor plin de suspans și momente de mare tensiune.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură rapidă și antrenantă, cu o intrigă seducătoare din punct de vedere al statutului personajelor și al ambianței excotice.

Eu am mai citit cartea în urmă cu vreo șase ani și pot să spun că nu m-am plictisit absolut deloc pe parcursul lecturii, cu toate că pe la jumătatea lecturii îmi reamintisem cine era criminalul, dar am fost captivată de iscusința Agathei de a introduce noi teorii speculative ale cazului.

Am ales să citesc această carte deoarece pe 23 octombrie va avea loc premiera unei noi adaptări cinematografice ale cărții, după flmul din 1974 și episodul din serialul Poirot din 2004.

Eu una de-abia șatept și filmul, avându-i în distribuție pe Kenneth Branagh, Gal Gadot, Annette Bening, Letitia Wright sau Armie Hammer.

Recomand cartea cu mare drag, este o lectură relaxantă, dar și exotică, cu personaje intrigante, un Hercule Poirot la mare înălțime și o doză zdravănă de suspans și mister pe tot parcursul narațiunii.

O să închei cu un citat de la Hercule Poirot, care își explică modul de operare, comparânu-se cu un arheolog ce sapă după secrete ale trecutului.

– Crezi că nu fac decât să mă amuz dezlegând ghicitori irelevante? Asta te irită? Dar, prietene, nu despre asta e vorba. O dată am luat parte, în cadrul profesiei mele, la o expediție arheologică și acolo am învățat un lucru. Când iese la iveală din pământ în timpul săpăturilor, în jurul său totul este curățat foarte bine înainte ca obiectul să fie scos. Se îndepărtează pământul și se înlătură toate sedimentele cu un cuțitaș, până când vestigiul rămâne liber, autentic, fără nici un adaos inutil, gata să fie desant și fotografiat. Asta am încercat și eu să fac, să elimin materia sedimentară, ca să putem ajunge la adevăr, la devărul pur, necamuflat.

Moarte pe Nil poate fi găsită pe site-ul celor de la Litera, alături de o colecție întreagă de cărți de la Agatha Christie – cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor.